DOSARUL CU RUBINE
Strict secret de importanţă deosebită! Acțiunea se petrece în zilele noastre și ale lor, mai pe înnoptate, mai pe furișate… în Sala Dosarelor din Palatul Cotrococeni. „IEȘI AFARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ!”- se aude din stradă, prin ferestrele larg deschise. Javra Ordinară și Micuțul Cecurai râd cu gura până la urechi de furia mulțimii. Apoi, se dezbracă și intră goi în bazinul de înot.
Act radiofonic pentru surzi sau scenariu-pilot ca Serial TV
Personajele: JAVRA ORDINARĂ, președinte infractor, ilegitim MICUȚUL CECURAI, prim ministru ticăloșit
SCENA I: RECUNOAȘTEȚI PERSONAJELE!
JAVRA ORDINARĂ: Ce plictiseală, micuțule, ce lipsă de fantezie populară pe stradă! MICUȚUL CECURAI: Puturoșii ăștia nu mai inventează nimic nou, doar vechituri fumate, deși le e foame rău, deși mintea lor a luat-o și mai razna pe stomacul gol. JAVRA ORDINARĂ: Cea mai bună metodă pe burta goală e să le speli creierul la tonți… la toți! Ca să-i saturi, fă-i să se zgâiască la politică ca la circ. Le dai alte jucării, ca să aibă bucurii. Cu cât îi rupem mai tare de realitățile reale, cu atât ei ne servesc mai bine, că ne lasă-n pace să lucrăm. Să-i lucrăm! MICUȚUL CECURAI: De ce să mai protestezi, de ce să te mai revolți ca prostul, când ți-e oarecum bine? Binișor! Când ți-e rău, e prea târziu! S-a lăsat noaptea și trebuie să te cam culci… pe-o ureche.
JAVRA ORDINARĂ: Ia să nu mai protesteze nimeni, că acum le iau și ce le-a mai rămas din pensia întregii familii. Îi trimit fuga-marș în… supraviețuirea mamii ei de viață! Marș din marș! Ăștia n-or să-mi mai ia cu asalt niciodată Palatul, nici moșia de la Nana-na-nana-na, nici conturile din bancă. Mă vor ține minte cât vor trăi! E ca-n accidentul meu, ăla cu mașina, când l-am lovit în spate pe un găozar. Eu i-am șifonat rabla și el era vesel, mândru, că l-a lovit însuși președintele. L-am însemnat, adică, direct în traficul curent. Cu un singur șut în cur, l-am scos din anonimat, i-am dat importanță, i-am oferit o vizibilitate pe gratis. Poporul îmi e dator. Cine plânge la urmă, plânge mai bine! Amărăștenii au ajuns ultimii din Uniunea Europeană. Au cea mai mare vizibilitate, nu-i așa, micuța mea Cecurai? Ca atunci când te-am pus pe tine ditamai prim-ministru. Ce erai cum erai și ce te-am ajuns! Primul dintre ultimii! MICUȚUL CECURAI (recunoscător prefăcut): Mi-ai dat autoritate și valabilitate-n toate! JAVRA ORDINARĂ: Vulnerabilitate, atenție, micuțo? Te-am vulnerabilizat! Ca să ne înțelegem cu amănuntul… MICUȚUL CECURAI (intră-n joc, plin de tandrețe): Nu, nu, e chiar valabilitate, e pliabilitate, austeritate. Câte erau valabile și vulnerabile ieri, câte mai sunt valabile și vulnerabile astăzi? Câte nu vor mai fi valabile deloc mâine? JAVRA ORDINARĂ: Ca și pactul nostru de coabitare, micuțo? MICUȚUL CECURAI: Coabitare, reevaluare, reșapare, hai noroc și la mai mare! Am o listă întreagă cu cele mai alese cuvinte! JAVRA ORDINARĂ: Ce-i, micuțule, te simți tamponat pe la spate? MICUȚUL CECURAI: E un apropou? JAVRA ORDINARĂ : Apropou, a-pro-po-pou… hă-hă- hăi!
MICUȚUL CECURAI (încolțit) : Da, da, m-ai pus în gardă. JAVRA ORDINARĂ: Te-am pus în… zgardă! MICUȚUL CECURAI: Ce glumă, hă-hă-hă-hă! JAVRA ORDINARĂ: Nu mai hăhăi așa, bă, n-auzi? Ia vezi tu să nu te uzi! Că numai eu am voie să hăhăi p-aici! La loc comanda și executarea… și hai să bem de trei ori câte un whiskey, micuțule, cu trei cuburi de gheață-n pahar. Împlinești un an de guvernare și 4 luni de coabitare. Important e c-ai pus-o pe Luluța-țuța-puța șefă la Anticorupție. Te-am convins, nu-i așa? Luluța e procuroare? Este. Ca și tine. E plagiatoare? Este. Ca și tine. E înaltă? Ca și tine, micuțule! E divorțată prima oară? Ca și tine, micuțule. Baschetbalistă? Baschetbaliști! MICUȚUL CECURAI: Aruncă bine la coș! JAVRA ORDINARĂ (cu perversitate) : Ca și tine… și ei îi plac bărbații!
MICUȚUL CECURAI: Mi-a fost cam teamă de-o păcăleală, de capcanele tale, alea cu anticorupția pentru adversarii politici… că cel care a trișat de atâtea ori mă va prinde iute într-o cursă… de împrejurări, cu pierderi foarte grele pentru mine și pentru Bombonelul meu. JAVRA ORDINARĂ: Aha, președintele jucător, trișorul, adică eu, ți-o trag în cursă! Hă-hă, păi eu te-am făcut breaz, bă, în târla asta de procurori! De procuriști ai mocirlei! MICUȚUL CECURAI (alintându-se) : Așa-i. Presa, am îmbrobodit-o repede. I-am spus că mă uit la un viitor proiect pentru țară, ce nu-l mai include pe președinte în ultimul lui an de mandat. Și viitorul va vedea dacă eu am văzut sau nu bine. Oricum, nu mai avem viitor! Numai datorii de plătit. Doar nu le plătesc eu! JAVRA ORDINARĂ (cu stăpânirea de sine a cabotinului) : Oho, eu folosesc trucul ăsta cu viitorul senin de când mi-am șters cu buretele tot trecutul… hă-hă-hă! Pe alegători, nu-i mai interesează, bă, comuniștii cu comunismul lor condamnat de mine. L-au ales pe Iliescu de 3 ori. Și-au dat prostia pe față. Nu-i interesează dacă președintele lor e sau nu e un anonim, un nepriceput, un ageamiu cu pretenții… și l-au ales și pe Emil Constantinescu. Țapul! Emil cel debil, așa-i spuneau universitarii lui. Dacă eu aș candida pentru al treilea mandat de președinte, l-aș fura și p-ăsta. Nu-i constituțional, zici? Prostănacul se laudă că a câștigat alegerile în 2009. Deci, eu mai am dreptul la un mandat. Pe al doilea, l-am făcut în ilegalitate. Când i-o trag presei, învață de la mine, eu nu mă bâlbâi, micuțule, nu mă las, nu cedez… hai să vorbim să-n-adormim! Acum, că tot coabităm noi, doi, ia să vedem care ne mai e scorul! Ce spun dosarele, micuțu’? Ele conduc din umbră. Alo, regia tehnică! Dați drumul muzicii pe versurile ce slăvesc reforma statului pentru prostituate, perverși, găozari, partenerii de viață și hoții sub acoperire!
(toți pereții laterali se retrag și apar munți de dosare)
SCENA II: CU CĂRȚILE PE FAȚĂ
MICUȚUL CECURAI: Da, așa-mi place! Între dosare, ca fost procuror, mă simt la mine acasă, în baie, pe tron! Ia să luăm și un dosar: cel cu casa ta din Strada Mihăileanu. Șefule, ai furat o casă, o ditamai vilă-n București-ul meu iubit, când erai primarul general al capitalei noastre! JAVRA ORDINARĂ: Și tu ai furat Vila lui Pătrășcanu, că, de, erai sulă de basculă, înfipt de prim ministrul tău ca mare șef al Corpului de Control al Guvernului și acopereai toate matrapazlâcurile lui Bombonel cel lăcomel. Suntem la egalitate: și tu ai furat o casă, micuțule! Înțeleg, îți trebuia un acoperiș pe Valea Prahovei, unde să-ți lingi rănile… să lingi ce vrei tu, după ce ai făcut pe aurolacul și ai jucat din buric pe la Paris, ai dormit prin gări, te-ai spălat în fântânile publice și ai furat mărunțișul din cărucioarele de bagaj. Vezi ce înțelegător sunt? Muie! Ai furat și tu o vilă ca borfașul, iaca, un fleac imobiliar, tocmai pe la Poiana Țapului, șutit de la Nadia, fiica doctorului Petre Pandrea și nepoata de soră a lui Lucrețiu Pătrășcanu. MICUȚUL CECURAI: Stai puțin, stai… ce? Se compară vila asta, accesată de mine undeva, prin munți, cu flota țării, furată de tine pe mări și alte oceane? JAVRA ORDINARĂ: Până la sfârșitul anului, vei fura de la români gazul, petrolul, aurul și căile ferate. Le vei da ca proasta-n târg. Mai vorbim noi atunci, micuțu’cuțu’cuțu’! Cine o să mârâie, cu coada-ntre picioare?
(din înalt, securitatea, cerne file de dosar…)
MICUȚUL CECURAI (izbucnește): Ești un președinte ilegal, ilegitim. Și infractor cât încape! JAVRA ORDINARĂ: Ce-ai zice tu dacă procurorii mei te-ar acuza de o crimă? Da, da, de crimă, crimă… (prinde din aer o filă de dosar) Uite ce zice Senatorul tău bine informar, ăsta, Valer Marian, că tu ești vinovat pentru „Determinarea sinuciderii, prin metode uzitate de Formaţiunea „Fantome”, a procurorului Cristian Panait”. MICUȚUL CECURAI (nervos): Ce-mi tot spui „micuțule”, „micuțo”, „micuțuțu”? Nu te uiți la mine că-s mare de 2 metri? JAVRA ORDINARĂ: Păi, nu eu… Bombonelul tău te-a numit așa, când te-a luat direct de pe pulpele lui fierbinți și te-a băgat… în politica care-o faceți amândoi plini de râvnă. Și așa ai rămas: MICUȚUL CECURAI! După numele Marelui CECURAI, celebrul nostru diplomat de talie internațională, genială… poponarală! Ce crezi că era-n mintea aia, a lui Bombonelu, când te-a rebotezat așa, cifrat? Nici urmă din faptul că tu ai fi vreun diplomat de talie mondială! Aș, la gură cu caș!. Bombonică ne-a tras-o și cu tine! Uite-te numai ce cur ai, abia de-l duci după tine! MICUȚUL CECURAI (dezorientat) : Am 2 copii proprii, de la 2 soții diferite…! JAVRA ORDINARĂ: Ia spune-mi tu mie, dar să nu minți, că te prind! Auzi? Ia zi! Când a ieșit Bombonelul tău de la bulăul… cu pricina, i-au dat sau nu i-ai dat tu… un ceas cu rubine?
(din văzduh, cad și mai multe file de dosar, ninsoarea lor se întețește)
SCENA III: CUM SĂ VINZI BINE O CRIZĂ POLITICĂ LA FRAIERI
JAVRA ORDINARĂ: Taci? Te-am bătut iar la scor. Las-o baltă, micuțu’! Las-o-n mocirla națională! MICUȚUL CECURAI: Bine, hai să cădem la o învoială, la o negociere, la o pace între două dobitoace. Dobitocul cel mai mare… JAVRA ORDINARĂ: …ești chiar tu… tu… tu! MICUȚUL CECURAI: Vreau o derogare, una, sincer, numai una și mai cedez puțin. JAVRA ORDINARĂ: Bine, mă rog, dar mai întâi găsește tu o soluție pentru cei care… ceea ce înseamnă… nu înseamnă mereu… ceea ce mai înseamnă!
(din văzduh, cu zgomot infernal, încep să cadă pe scenă dosare întregi)
MICUȚUL CECURAI (zăpăcit) : Cu mine să vorbești mai clar! Fără insinuări. JAVRA ORDINARĂ: Clar, clar, ca-ntr-o filă de dosar. Ia să vedem ce scrie aici (deschide un dosar la întâmplare), așa: În 1997, Generalul Corneliu Biriș te-a racolat în SIE pentru Unitatea „Fantome” ca să o monitorizezi pe Carla del Ponte, știi tu, procuroarea aia celebră de la Haga, pentru care ai urmat cursuri antimafia în Italia şi-n Elveţia. Așa, mai departe: de „Orgiile sexuale de la hotelul Ana din Târgu Jiu şi de la Rin Grand Hotel din Bucureşti” ce spui? Dar de „Căpuşarea Complexului energetic Turceni, prin cabinetul de avocatură al prietenului…” tău, Dan Șova, ce spui? Dar de „Înşelarea unui coleg de partid (Bojin) din Timişoara într-un proces penal pentru care a perceput împreună cu avocatul Dan Şova suma de 50.000 euro onorariu” ce spui? A, cum era să uit! Iată ce scrie aici, cu mânuța lui, chiar senatorul Valer Marian, social-democrat de-al tău, alt fost procuror… că… în 1990, ți-ai maltratat rău tatăl bolnav, ai fugit la Paris, ai trăit ca un boschetar și ai întreținut relații sexuale cu Marinică, care era se-curist… așa… da? Dar văd că scapi ușor mai departe! Senatorul Valerică nu amintește nimic de Bombonel! Ia să aducem noi acum Dosarul cu Rubine al lui Bombonică-bombonea, de muscă rea… dulce ca o zaharea!
(din ambele laturi ale scenei, intră două TIR-uri pline cu dosare)
MICUȚUL CECURAI (își dă ochii peste cap): Ce urâtă-i vremea asta frumoasă! Ce vremuri, dle! Vinovați de toate mizeriile astea nu-s cei vinovați cu adevărat, ci ăia care umblă cu turnătoria. JAVRA ORDINARĂ: Borfetele lui Băsescu sunt înlocuite rapid cu borfeții lui Năstase. Mamă, mamă, ce-o să-l mai regretați voi pe Băsescu! Îl voiați suspendat ca cucu-n nuc! Procurorii lui Zeus vor fi călăriți de-acum de procuriștii Găozarului suprem? MICUȚUL CECURAI: M-ai convins, m-ai învins, dar coabitarea asta, a noastră, sună de-acum al dracului de rău. Nu mai crede nimeni în ea. La referendum, am aruncat șapte milioane de voturi la gunoi – 7.400.000 ți-au dorit suspendarea! Nu te-a clintit electoratul. Proștilor, le e tot mai tare foame. Devin canibali! De ochii lor, ne vom înfrunta de-acum înainte strigând pe românește: „political correctnes”! Ne vom lupta aprig, dur, fără să ne mai atacăm. JAVRA ORDINARĂ: Și cum se cheamă asta, așa, pentru aia, Comisia Europeană? MICUȚUL CECURAI: Ce ai zice dacă… am chema-o… Solidarizare? În numele lui „political currectnes”! JAVRA ORDINARĂ (aduce de băut): Bravo, bun, muie, hai să ne-o solidarizăm solid, ca gheața mea din whiskey-ul tău!
MICUȚUL CECURAI (excitat) : Trăiască solida noastră solidarizare!
JAVRA ORDINARĂ: Ura, ura, ura! Să nu uităm, hăhăhă, să ne urâm în continuare cu aceeași dragoste ce ne-o băgăm în… solidarizare! C-așa-i în politică, nu? Ura! Muie! Iubirea ca iubire, ura ca ură, dar luate mai așa, mai pe la spate!
MICUȚUL CECURAI: Ne solidarizăm… unul împotriva altuia.
„Ieșiți afară, javre ordinare!” se aude din stradă. Scena este invadată de tarafuri, fiecare cântă-n legea lui. Printre dansatoare orientale, Javra și Cecuraiul dansează din buric, mimând cu rândul și reciproc rutul caprei. Din văzduh, ninge, ninge cu alte file de dosar.
*** New York Magazin Nr. 792 Miercuri, 1 Mai 2013