TEHNOCRAȚI și TEHNOCRAȚE

„58 de cineaști români au semnat o scrisoare deschisă prin care îi cer prim-ministrului Dacian Cioloș să o demită pe Corina Șuteu în urma încercărilor sale de a modifica abuziv Legea cinematografiei ignorând opinia breslei”, conf. AGERPRES, 1 Aug 2016. Ministrul Culturii nici nu trebuia numit, dată fiind activitatea sa anterioară, catastrofală. Și iată de ce!

New York Magazin Nr. 583 * Miercuri, 13 August 2008 * Pagina 7

VICTOR NICOLAE

IDENTIFICAŢI-L PE PATAPIEVICI!

Ca reacţie la Scandalul ‘zvastică şi sex’ declanşat de New York Magazin, Institutul Cultural Român şi-a organizat o Conferinţă de presă în 7 august 2008. Expoziţia ‘Freedom for Lazy People’ o mai fi deschisă, dar ea nu mai există în forma iniţială. Organizatorii ei au dosit din vreme tot ce i-a produs reclama negativă. Nici poliţia nu a mai găsit nimic, la descinderea sa din Galeria Română.

Înainte de a primi înregistrarea conferinţei de presă de la Bucureşti, mă uitam pe fotografiile cu originalele sustrase din expoziţie. În flacăra din mijloc a unei Menore, o bestie scoate foc pe nări, lângă cuvintele ‘Fuckin Funny’. Apare şi o literă, nu una, oarecare, ci chiar I. De la Israel. Litera conţine în interiorul ei gros un os, ca acela de pe instalaţiile electrice – ‘Pericol de moarte’. Streetartistul face probabil aluzie la ce s-a întâmplat sau va urma să i se întâmple unui popor atât de greu încercat? Iniţiala Israelului seamănă cu un osuar. Tot un os îl găsesc agăţat şi de poneiul cu zvastică pe crupă. Cum să nu fi făcut imediat o legătură imaginativă? “Vezi, îl şi auzeam pe street-artist, cum ar mai alerga acest ponei roz prin lume, dacă nu ar avea, legat de coadă, ca o tinichea, un os de la Aushwitz!” Lui Liiceanu, metafora îi “sugerează o bătaie de joc la adresa nazismului”. De aceea este metaforă, nu? Să sugereze…

Iată, vine şi conferinţa de presă!

“America continuă să fie o ţară liberală, slavă Domnului! – perorează capul ICR, Patapievici. Acolo, nici un simbol nu este interzis.” Chiar aşa? Preşedintele Institutului Cultural Român habar nu are de lege! Îşi închipuie că el, cu bidineaua în mână, poate acoperi în veselie Casa Albă, Capitoliul sau Statuia Libertăţii cu ceea ce înseamnă simbolul perfect al antisemiţilor. Nu ştie nici cum arată o zvastică nazistă, numind-o pe aceea de pe crupa poneiului roz “un fel de zvastică”.        Aşa confundă şi liberalismul, ‘slavă Domnului’, cu libertatea americană.

Dar Patapievici se ridică umoristic deasupra legii. Sub ea, îl pândeşte încadrarea în ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii (actualizată până la data de 6 mai 2006). Depinde de acuzare. Pe lângă pedepsele privative de libertate, în cazul persoanelor juridice, se poate ajunge până la dizolvarea sau autodizolvarea lor. Dacă mai adăugăm şi eventualele despăgubiri morale ale celor atinşi, situaţia nu-i deloc roz, ca şi poneiul. Dar Patapievici nu se sperie de un fleac, el are imunitate diplomatică. Şi pe Corina Şuteu, directoarea ICRNY, cu grad diplomatic de ministru consilier, o lasă rece, dar rece de tot, încălcarea unei legi ca vai de ea.   

Şi Patapievici îşi bate joc de noi cu nonşalanţă şi cabotinism. Ia în derâdere poneiul cu însemnul zvasticii naziste, explicitat clar, pe motiv că “de fapt, el este cât o palmă”. Cât de mare trebuie să fie palma care loveşte Imaginea României? Vă asigur că în acest moment, Patapievici ar privi mai detaşat cum îi arde institutul decât să-i iasă în drum acest “fel de ponei”, ce abia încape într-un pahar cu picior.

Şi filosoful Liiceanu se revoltă: cum o “imagine (nu mai mare decât o palmă)” stârneşte atâta vâlvă? Hai, cine mai măsoară puterea unui simbol cu palma? Sau cu centimetrul? Cum, cine? Cotidianul.ro, ce debitează aceeaşi idioţenie: “Poneiul care a inflamat Senatul este o jucărie de 10 centimetri!!!”

Între timp, imaginea poneiului a tot crescut pe ecrane, până la dimensiunea unui coşmar. Tot ‘Cotidianul’ trage iresponsabil o concluzie catastrofală: “Intelectualii ţin cu poneiul roz”. Chiar şi după ce au aflat despre ce-i vorba? “O marionetă stricată e folosită la New York pentru a compromite activitatea Institutului Cultural Român de acolo” au sărit alţi ziarişti. Ia să vedem ce mai compromite mortal activitatea ICR, până nu rămânem fără actuala lui conducere.

În consemnarea ‘Să râdem cu Patapievici – falusul patologic şi poneiul profund’, Anastasia Neagu a relatat de la conferinţa de presă: “Patapievici şi-a continuat expunerea cu o explicaţie a unei lucrări de artă prezentată de ICR la New York ca fiind reprezentativă pentru cultura românească. Astfel, scriitorul a dezvăluit că tabloul cu Moise, care îi oferă lui David un falus şi primeşte steaua în schimb, are semnificaţii ascunse, dar nu antisemite. ‘Se vede, clar, cum Moise îi dăruieşte un falus lui David. Identificaţi-l pe David! Identificaţi falusul! Identificaţi-l pe Moise. Tabloul are semnificaţii ascunse’, a continuat scriitorul. ‘Falusul este o cheie, care caută să penetreze o ială, care e sexul feminin. Mai pe româneşte, Moise îi spune lui David că vor să facă sex”. 

Pentru Patapievici, Menora din pornografia streetart nu-i Menora de pe Stema Statului Israel, iar Steaua lui David nu-i Steaua lui David, aceea de pe Steagul Israelului.  Motivul: cum identificăm? Păi, identificările nu-s prea grele, dacă o luăm “mai pe româneşte”. Oricine vede că în reprezentarea “Moise şi David”, două personaje stau în faţa unui bordel. Sau bordelul nu-i bordel? Identificaţi-l! Cu o Menoră verde, pictată în spatele lui, un personaj central îşi încolăceşte scârbavnicul mădular, proeminent şi noduros. Un al doilea personaj întinde spre ‘falusul încârligat’ Steaua lui David, ca pe o monedă de schimb. Sau, Steaua lui David nu e Steaua lui David? Patapievici ne orbeşte găinăreşte. Să nu confundăm ‘falusul încârligat’ cu un indicator de circulaţie! Aici e folosită o altă literă. Litera Z, de la ZAIN – ceea ce în ebraică înseamnă armă, dar şi ceea ce credem noi cu toţii. Identificaţi-l pe Zain! Ce ‘semnificaţii ascunse’ – aşa le numeşte Patapievici – să mai căutăm? E limpede: s-a expus la Galeria Română o replică plastică la cunoscutele “versete satanice”. A identificat cineva în expoziţie elemente arabe profanate? Marwan Anbaki, născut la Bagdad, şi-a înveninat libertatea de expresie la adăpostul prostiei oficiale. El a impus repetarea “versetelor satanice”, aducând anatema din lumea arabă în cea ebraică.                        

Conferinţa din 7 august i-a fost fatală lui Patapievici. Măsuratul urii cu palma i-a întrecut puterile. Pentru preşedintele unui institut de cultură naţională, în rang de secretar de stat, zvastica nazistă nu e chiar zvastică şi antisemitismul nu e chiar antisemitism. Ci doar subiectele jongleriilor sale. Identificaţi-le! Un tablou porno, denigrator, devine în viziunea sa modernă şi elitistă o mostră de artă românească reprezentativă. Ascunderea de probe, minimalizarea informaţiei, deturnarea sensurilor, introducerea amuzamentului în actul infracţional se numesc, pentru cei chemaţi să promoveze Imaginea României în lume: “expoziţie… in progress” de mare succes! Identificaţi-o!

Aţi citit bine, funcţia de preşedinte al ICR este asimilată demnităţii de secretar de stat. Aşa capătă, la noi, serafica iresponsabilitate înalte grade guvernamentale, instaurând dictatura ei nevrotică în plin proces democratic.

“Neutrul moral” Patapievici, devine şi mai neutru. Dar neutru rău de tot! Încercând să se fofileze după savantlâcuri, trece inconştient de la un antisemitism moderat, plin de accente accidentale, la unul de o radicalitate condamnabilă. Opriţi-l înainte de a ne atrage senin într-un scandal internaţional, cu repercusiuni dintre cele mai regretabile!

Cine poate ierta dezonorarea simbolurilor sfinte, aparţinând unui popor prieten, atât de greu încercat de istorie? Ca să nu mai reamintesc de pângărirea valorilor române. Secretarul de stat Patapievici nu şi-a renegat încă injuriile vechi:Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Românii, în viziunea sa siderată, ar fi 23 de milioane de omuleţi patibulari buni de spânzurătoare, “un popor cu substanţa tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”. Ciudată misiune îşi asumă un astfel de diplomat! Modernizează în lume imaginea unei ţări pe care o detestă! Dacă pentru iresponsabilul ăsta înveterat “Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”, ce părere să mai aibă el despre onoarea celorlalte popoare? Doar se pronunţă public, dezinhibat: “Mai pe româneşte, Moise îi spune lui David că vor să facă sex.”

Ce se va întâmpla dacă voi urma şi eu îndemnul lui Patapievici? Fierbinte vă cer iertare pentru că o spun “mai pe româneşte”, așa, mai neaoş.  În fine, trec umilit peste toate limitele decenţei mele şi întreb: În ce iresponsabilitate mai mare se poate bălăci un diplomat, cu rang de secretar de stat, decât să expună oficial, între Menora şi Steaua lui David, un ditamai Z : penis / ZAIN?