MINŢI CRIMINALE

“Românii alcătuiesc o societate închisă, undeva, pierduţi pe-o hartă. Ei sunt nişte insulari, suspendaţi în timp. Nişte hoţi. Nişte sociopaţi. Mai exact, ar fi o amestecătură de ‘români-gitani-romany’. Folosesc anume pungile de aluminiu, ca să nu se declanşeze alarma de la ieşire, când fură de prin magazine…” – ne caracterizează doct Dr. Spencer Reid. Şi cine nu-l crede? Doar are un IQ social uriaş.

Românii se antrenează de zor cu manechine, pe care agaţă câte 7 clopoţei, mai știe enciclopedicul Dr. Reid. Performanţa lor creşte până când îşi buzunăresc păgubaşii pe nesimţite, cu iuţeală de mână şi nebăgare de seamă, fără să sune vreunul dintre clopoţeii de pe manechinul de antrenament. Ei nu-s numai o adunătură de borfaşi notorii, ci şi una de înapoiaţi, de primitivi, unii extrem de periculoşi, migratori, predispuşi la infracțiuni grave – trag concluziile de nezdruncinat şi elitiştii FBI, grupaţi în savanta Unitate de Analiză Comportamentală.

Asasini siniştri, perseverenţi, în perpetuă reactivare și multiplicare, cu o vocaţie intens ancestrală, adevăraţi barbari ai lumii moderne, romanians-romany îşi alintă copiii cu ‘puiule!’… şi îi pregătesc de mici pentru  jafuri mari, pentru răpiri şi crime cu sânge rece.

Ce mai, nişte sălbatici groaznici, insulari expansivi, nişte exemple tipice de… ‘minţi criminale’!

PIERDUŢI ÎN SPAŢII FICŢIO-REALE

Iată și precizarea necesară: mi-e greu să relatez toate acestea, acum, despre românii mei, despre poporul meu prietenos, generos, tolerant, capabil de sentimente înalte şi deplin ataşat cauzei americane – partenerii noștri de nădejde. Da, ar trebui să folosesc mai mult ghilimelele în evidenţierea citatelor. Oricum, imaginaţia mea ar fi mai echilibrată în astfel de cazuri limită, cu atât mai necesar cu cât din totdeauna m-am plasat din convingere în apărarea cu orice preţ a imaginii ţării mele şi-n protejarea renumelui ei.

Cu stupoare şi revoltă, toate aceste infamii dramatizate, înşirate mai sus, le-am aflat întâmplător, în miez de noapte, de la ION.TELEVISION în 20 aprilie 2010, când se relua unul din episoadele serialului de mare succes “Criminal minds”.

Filmul începuse deja şi mi-a atras atenţia într-un mod cu totul şocant. Sânge, mister, tensiune, suspans, forţe oculte! Criminalii se desprindeau din întuneric și spărgeau casele, îi ucideau pe părinţi şi le răpeau astfel progeniturile. De ce? Pentru a fi sacrificate la rândul lor într-un context mai ritualic. Fiul criminalilor trebuia iniţiat după o tradiţie străveche, implacabilă. Primea botezul sângelui vărsat cu cruzime, ucigând tot un copil ca el: “Puyul” avea să capete noi energii, pentru a crește din omor în omor mândru, vânjos, triumfător… şi avea să-și iniţieze la rându-i urmaşii.

Familia imita cu sfințenie exemplul şefului de clan. Îşi asuma practic bestialitatea lui, acţionând numai sub stigmatul ei. Astfel, conducătorul era urmat până în miezul tenebros al vocaţiei sale fundamentale – totul adunat într-un citat de-al lui Mario Puzo. Și, în acest sens, tenebrele s-au pecetluit deplin.

Pentru că o echipă de elită a FBI analizează de fiecare dată profilul celor mai periculoşi criminali, până ce ajunge să anticipeze şi să prevină producerea catastrofelor în serie. Cine să nu dea crezare Unităţii lor de Analiză Comportamentală, cu superagenţii Rossi şi Hutchner-cel-vestit pentru abilitatea de a câştiga oricui încrederea? Dar ce descoperă fără greş Morgan-expertul în motivaţionarea obsesională, sau dr. Reid-geniul neînţeles, sau Jennifer “JJ” Jareu? Ultra-experţi în toate patologiile abisale, ei identifică motivaţiile şi stopează la rând ororile. Penelope îşi foloseşte computerul pe toate feţele, pornind la fix digital toate fazele de cercetare din teren. Expertizele se îndesesc minuțios, motivaţiile sunt identificate clar şi criminalul, capturat în cele din urmă. Cine e el de această dată? Un român. Dr. Reid i-a creionat profilul ca român-gitano-romany. Prins asupra faptului, el recunoaşte semeț că este un invadator şi de aceea se comportă ca atare, ucigând fără milă. După eliminarea lui, o altă familie rom-gita-romany îşi opreşte maşina la o margine de drum şi mama îşi întreabă duios ‘puyul’ dacă-i gata… s-o facă? Victima zace în portbagaj, gata să servească ‘puiului’ drept mijloc plăpând al crudei sale iniţieri.

Atenţie, invadatorii tot vin şi vin mereu! Uite-i pe primii! Sunt acești sociopați periculoși, sunt românii-gitani-romany!  

SOMNOLENŢĂ ŞI INDOLENŢĂ 

Pe înalții noștri diplomaţi, trimişi cu mare cheltuială să ne apere interesele şi demnitatea ultragiată, nu-i mişcă nimic din confortul incompetenţei. Ei dorm în cizme şi, când se ‘deşteaptă-te, române’, dau interviuri stufoase unor reporteri fascinaţi de inactivitatea lor.

O exponentă figurativă, ce se credea a fi în “pionieratul de referinţă din cadrul istoriei diplomaţiei publice româneşti” declara pe-atunci foarte patetic: “…mă simt mândră că sunt româncă! Să ştiţi că am nenumărate motive să stau cu fruntea sus în cea mai importantă arenă internaţională, unde ţara mea este respectată şi apreciată!”

Asta n-a văzut episodul cu pricina romany din MINŢI CRIMINALE!  Sau se situa cu îndărătnicie de partea unei diplomaţii multilaterale. Pentru că ea, diplomaţia în speță, ar fi şi bilaterală, şi multilaterală, ne explica pionierata noastră referenţială. Numai prin cea bilaterală, România are relaţii doar cu un anumit stat şi exponentul ei în SUA este ambasadorul nostru de la Washington, care ar trebui să interacţioneze şi cu comunităţile româno-americane (care?), şi cu factorii economici, și cu autorităţile guvernamentale ori mediile academice, promovând interesul ţării, fiind cât mai vizibil, prezent şi activ.

A, da, ar trebui să interacţioneze eficient și cu toate categoriile de public. A nu se neglija amatorii de seriale tv din ce în ce mai aiuritoare. Nu i-am văzut pe ambasadorii noștri luând vreodată poziţie împotriva vreunui afront suferit de români din partea mediei americane. Costisitorul Institut Cultural Român de la New York dormitează-n front. Autoritatea lui s-a ruinat. Ştabii produsului cultural reprezentativ pentru export nu mai exportă nimic.

La vremea difuzării episodului cu pricina, ștaboii şi ştavacile trântiseră pe site-ul ICR-NY o fotografie cu un individ ce-şi căra pumni în gură, coborât parcă direct din realitatea virtuală serializată, în care mişunau horror toţi românii-gitano-romany.

SALUTUL ROMÂNESC 

Când un comediant francez a arătat că românii salută ca cerşetorii, cu mâna întinsă după pomană, Ambasada noastră de la Paris s-a cam ‘deşteaptă-te, române’ şi a calificat gestul ca inacceptabil, derivat din xenofobie şi rasism, protestând în scris către France Télévisions şi Consiliul Naţional al Audiovizualului. Vă amintiți, nu? Pe France 2, în emisiunea “On n’est pas couche”, Jonathan Lambert a fost invitatul lui Laurent Ruquier şi i-a mulţumit acestuia printr-un ‘salut suprem’. “Presupun că-i vorba de salutul roman”, a replicat Ruquier. Nu roman, ci românesc: “S’il vous plait…!” – a întins mâna comicul.

Le Post crede că există mecanisme oficiale şi autorităţi administrative independente, capabile să reprime vigilent extinderea comportamentelor dăunătoare. A prezenta astfel existenţa românilor-rromi-cerşetori constituie o insultă grosolană, un clişeu promovat pentru influenţarea negativă a comportamentului populaţiei.

În Spania, cam în aceeași perioadă, membrii lui Partido Popular de Canarias conduşi de Xavier Garcia Albiol răspândeau fluturaşi cu “Noi nu vrem români!”

Filiala din Badalona împărţise şi broşurele cu: “Cartierul tău e sigur?” Mesajul “siguranţei” a primit accentuarea prin însemnele de partid aflate sub acest cuvânt şi prin fotografii cu străzi murdare, cu accidente şi cu protestatari la autorităţile locale. Nu lipsea nici imaginea celui ce-i asigura pe aceia ce aveau să-l voteze ca primar că, sub noua lui ordine, cu toţii se vor putea plimba prin oraş în deplină armonie şi, desigur, ‘siguranţă’. El i-a mai atacat pe românii de etnie rromă, consideraţi o plagă pentru comunitate.

Oricum, oriunde, români sau rromi, tot ai nimănui ne pomenim. Fiecare se descurcă după cum îl taie capul. Românii s-au mai organizat prin Castellon, pentru a se apăra şi singuri, fiindcă legea şi statul român nu ajung până la ei. Munca grea din construcţii ucide. Autorităţile îi incinerează rapid pe decedaţi. Spitalele însă îi menţin în moarte clinică pe cei rătăciţi fatal pe la Urgenţă şi le fură organele. Nimeni nu le mai dă de urmă.

Într-o emisiune televizată, Xavier Garcia Albiol afirma pe Canal Catala că românii “au venit în Spania doar ca să fie delincvenţi”. Partidul lui Popular a semnat în noiembrie 2009 un protocol de susţinere reciprocă în campanii electorale cu însuşi Partidul Democrat-Liberal din România, care nu a reacţionat la nicio denigrare, menţinându-și ruşinos colaborarea. Nu-i vreţi pe români, veţi câştiga alegerile locale! Bună afacere interpartinică! Şi politicienii spanioli, parteneri de protocol ai partidului prezidenţial băsescian, acuzau mai departe, electoral, că românii i-au invadat, că le-au murdărit mândreţe de oraşe, că au mărit infracţionalitatea, că-s delăsători, că nu muncesc. Doar cerşesc. Şi nu-i mai voiau deloc pe acolo.

TOTDEAUNA CRIMINALI, NICIODATĂ VICTIME

Oriunde se difuzează, serialul “Minţi criminale” se bucură de o aceeaşi primire entuziastă. Delincvenţa rromo-română a căpătat, iată, şi o complexitate hollywoodiană, adăugându-şi ‘criminalitatea iniţiatică’. Planul ficţio-real se lărgeşte în jurul ei ca prin miracol. Impact maxim. Reacție din partea celor blamați – nulă! În zadar diplomata noastră multilaturistă se mai fălea că-i româncă dacă, doar cu o seară în urmă, colegii ei au văzut la tv de ce-s în stare invadatorii româno-gitano-romany. Cei care au ratat vizionarea episodului să nu se impacienteze. Serialul întreg se tot reia pe diverse alte rețele de difuzare, în lumea cea largă.

Şi pe plan ficţional, şi pe planul realităţii cotidiene, românii n-au decât să întindă amândouă mâinile şi să cerşească ‘please, mister’ pentru o imagine mai bună. Numai că aşa, în dorul lelii şi prin diplomaţia ‘salutului românesc’, nu o vor obţine niciodată.