MERGE Ş’AŞA

În mult prea fascinanta și eterna noastră țară, cea a lui MERGE Ş’AŞA, toate merg aşa şi-aşa, merg de-a valma, de-a lasă-mă să te las, merg oricum, merg nicicum, târșâie pe lângă drum! Și… cu cât te-avânți mai’nainte, cu atât ajungi mai înapoi, pentru că înainte era cu mult mai bine!    

P’aici, ceea ce se ştie abia după aceea se şi află. Cugetători săraci cu duhul îi mai învaţă pe ceilalţi tot ceea ce nici ei n-au priceput încă. Prosperă elitele fără elitiști. Facultăţi fără acreditare scot specialişti fără căutare, deși pretind cu încăpățânare a face, din cozi de câine maidanez, site de mătase. Parlamentarii citesc supranumerar aceleași ziare, doar ca să nu-i vadă nimeni că au adormit în front, în osânză… şi se dedau apatic la iniţiative legislative curat neconstituţionale, anale, de mântuială, ca să ne mântuie pe toți. Votează la semnal legi ce nu le cunosc, nici ca proiecte, nici după aprobarea în unanimitate. Scena politică îşi defazează jocurile de-a alba/neagra, nici alba, nici neagra, atenţie, pericol preferat de-a gaia, de o maximă ambiguitate! Cuvintele își pierd semnificațiile. Se pasează vinovăţiile, c-așa-i în tenisul cu destinele noastre!

Ascensiunea are loc prin împingere de la spate, în îmbulzeala selecției preferențiale. Politicianul, luat separat, pare sincer şi spiritual, pare ce apare! Vârât în ciurda băgătorilor de seamă ce nu dau seama, depăşit de situaţie, el nu-i decât neisprăvitul în goană după noi privilegii. Un sociopat galopant. Netrebnicii se înmulțesc, ca ciupercile otrăvitoare. Se strigă-n stradă: “Toţi o apă şi-un pământ / nu aveţi deloc cuvânt”. Rămânem și fără apă, după ce pământului i s-a refuzat agricultura. 

Noutatea desuetă se combină cu aroganţa protecţionistă. Numirile fanariote răsar din intervenţiile sus-puse, suprapuse. Guvernul paralel al preşedinţiei cere un parlament paralel la guvern şi alte paralele care să intersecteze actualele paralelizante, la conferirea drepturilor de anchetă pentru serviciile secrete şi la scoaterea lor de sub controlul parlamentos, absentios. Când totul devine limpede, ca lumina zilei, înseamnă că s-a înserat de mult, dau unii într-alţii… de-a dura, de-a-mboulea. Electrificarea şisturilor bituminoase a luminat doar atât cât să se vadă că bolovanii nu ard nici chiar puşi pe foc, în vârful muntelui termocentralizat de-a laia.

În mirifica Țară a lui MERGE Ş’AŞA, optimişti ai potenţialului autohton nu cunosc niciun domeniu competitiv pe de-a-ntregul. Letargia se îmbină cu aroganţa insuficienței, legile favorizează jaful avuţiei naţionale. Furați, măi, agonisiți legal ilegal, cât mai e de unde! Grupuri de interese finale menţin stări de criză înlănțuite. Anchete de mântuială scot basma curată pe demnitarii pătați, urmăriţi penal de către procurori, ce se prefac numai că-i anchetează. Triumfă dreptul direcționat de a câștiga licitaţii trucate. Micul confort personal se împotriveşte cadrului comun, funcţionarii publici deturnează ca la balamuc banul public, terenul valorează cu mult mai mult decât combinatul părăsit de pe el, păşunile decopertate s-au vândut pentru solul lor fertil, încărcat în basculante și dus departe, departe. Laptele praf curge de la oraş la sate. Bilanţuri inutile, sondaje manipulante, logică dezarticulată, intelectuali proști, prostie cu moț, găinării la nivel înalt… viitorii puşcăriaşi zboară pe deasupra închisorilor cu elicopterele personale.

În spectacolul de sunet (al cătușelor) şi lumină (din beciul domnesc), oferit de o justiţie cabotină, are loc condamnarea pentru delictul de opinie, în condiţiile în care prezinţi în instanţă proba ce susţine afirmaţia. Aleşii naţiunii prin efracție îşi pun alegătorii sub acuzaţia de ebrietare electorală. Prestigiul naţional ajunge terfelit în gura clevetitorilor din solda multinaționalelor. Se culpabilizează poporul, în raport cu propria sa suferinţă. Corupţia tot nu-și cunoaşte corupţii. Val-vârtej, se condamnă crima şi se iartă criminalul. Violenţa revoluţionară renaşte printre copii orfani, în patria orfană dintre boschete. Sinuciderea prin spânzurare era preferată în 77 la sută din cazuri, dar se experimentează şi sinuciderea fără sinucigaşi. Și crima fără criminali. Comunismul rămâne condamnat tot de către comuniştii lui, pe seama fraierilor – încă o victorie a călăilor asupra victimelor. Sistemului criminal, nu i se va stabili nicio vinovăţie pe cap de vinovat!  

Continuu, se tot culeg informaţii intime de către informatori special însărcinați şi se inventează principii de către manipulanți perfizi. Mascaţii arestează pe rupte. Numai industria penitenciară mai scoate fum. Reţinerile sunt urmate de eliberări pentru vicii de procedură. Cine depune plângere împotriva serviciilor secrete face congestie cerebrală, confirmată de medicii militari. Serviciile fuzionează servil cu asasinatul evident şi afacerile tind spre combinaţii cât mai perfect mascate. Informaţiile… gripei aviare au confundat puii de găină cu puii de curcă: tactica încurcării puilor!

Azi, se controlează trecutul, nu şi viitorul, deja amanetat. Se transmit acuze emailate pentru publicare în presa aservită, înainte de a fi comunicate avocaţilor. Se intimidează jurnaliştii rebeli prin interogatorii agresive. Se ascultă telefoane fără autorizare, se confecţionează, se condimentează, se ambalează şi se livrează prompt imagini deformate ale unei realităţi ciuntite. Pantomimă și hocus-pocus! Urmează implicarea penală a celor ce câştigă procese civile împotriva statului de drept strâmb, derulând urmăriri exclusive ale adversarilor puterii. Incriminarea spectaculoasă a unor personalităţi rivale, mai de din vale, nu reclamă dovada suficientă, se inculpă corupţii mari, expirați, pentru acte de corupţie mică, ori, mai grav, pentru decizii politice neagreate. Datele presupuse asupra fraudelor cu consecinţe iremediabile acționează doar ca instrumente de şantaj.     

În răbdătoarea noastră țară milenară, cu un prezent tot mai muribund, cea a lui MERGE Ş’AŞA, printre statui, pasc vacile costelive. Vițeii visează laptele din ugerul milei europene. Animalelor din grădina zoologică, li se ard ochii cu ţigările. Domnitori din fier vechi stăpânesc peste şantiere abandonate. Spiritul critic se naşte de-a dreptul, de-a stângul, din vocaţia de a cârti şi a nu mai lua nimic în serios. Amatorism, aventurism, incoerenţă, demență, pălăvrăgeală, vrăjeală, declaraţii fără implicare, funcţionare fără ghidaj progresiv. Exigenţele interesului imediat se adaptează demersurilor strict impuse. Realitatea-surogat se supune montajului literar-artisticizat și sforăriilor din culise, prudenţa revine doar firilor profunde, pe cale de dispariție. Scopul final al politicii este puterea.

În țara iluziei de suveranitate, înfundată fascinant și etern în datorii, pe marginea prăpastiei fără fund, cea a lui MERGE Ş’AŞA, pas cu pas, fâs cu fâs, despădurire după despădurire, depopulare după depopulare, analfabetizare după analfabetizare, căruță după căruță, recesiune după recesiune, manea după manea… totul ne merge şi nu prea, merge de-a spinarea, de-a azvârlita, de-a berbeleacul, de-a baba-gaia, de-a baba-oarba, de-a bușilea, de-a cufundul, merge oricum,  merge nicicum, hârâie, hârșâie, târșâie… pe lângă drum, tot mai către oriundele lui niciunde!

***Textul acesta s-a constituit într-un editorial din NEW YORK MAGAZIN în 2006. Scris cu 10 ani în urmă, își păstrează însă acut întreaga actualitate.