Nimeni după noi!

Dacă nu e apă, nu-i nici hrană. Nici sănătate, nici pace. Pe lângă o criză inevitabilă a potabilului, globalul nostru crah actual ar putea fi mai puțin înspăimântător. Peste 10 ani, mai mult de o treime a lumii va fi grav afectată. Și această catastrofă secetoasă se va lărgi progresiv spre jumătatea secolului nostru. Scăderea drastică a producției de cereale a dus la scumpirea lor exagerată, ceea ce a provocat și o „primăvară arabă” devastatoare.  În 2008, 150 milioane de oameni au ajuns în sărăcie, conf. Băncii Mondiale. În Orientul Mijlociu, epuizarea rezervelor acvifere a destabilizat deja regiuni întregi. Războaie civile au lovit cu sete, mortal, Siria și Yemenul. Arabia Saudită și-a împins companiile alimentare să acapareze spațiu agrar oriunde în lume.

În cazul dezastrului ecologic din zona Broşteni „S-a produs o acumulare de ape de mină în reţeaua de lucrări miniere subterane, iar această acumulare de ape a debuşat spre lucrările de închidere executate de MinBucovina la mina Isipoaia. Acumularea de ape a străpuns două diguri de beton armat, care au cedat, iar prin cele două conducte de evacuare de dimensiune mare, cu un debit de 150 de litri/secundă, de 10 ori mai mare decât normal, apa uzată s-a scurs în râul Bistriţa”, a explicat Adriana Iordache, director al Gărzii Regionale de Mediu Suceava.

În Bistriţa, s-a deversat peste un milion de litri toxici, bogați în cupru, fier, zinc, mangan și alte metale periculoase. Zona Suceava are 73 de perimetre miniere închise, în urma cărora au rămas aproape 200 halde de steril pe circa 300 ha. Statul a emis 11 HG-uri pentru neutralizarea lor. Ecologizarea și siguranța de la Tărnicioara și Fundu Moldovei au obținut peste 32 milioane lei, bani invizibili. Haldele de steril și iazurile de decantare ne înroșesc în voia timpului probabil toate apele curgătoare, cu oxidul lor de fier.

CONTAMINĂRI ISTORICE

Echipajele SGA Suceava, ale Gărzii de Mediu Suceava şi ISU Suceava au ajuns în aria calamitată, au luat probe, dar le-au lipsit reactorii pentru aflarea rezultatelor la fața locului. Aparținând de Leşu Ursului, Mina Isipoaia s-a închis în 2004. Ecologizarea ei s-a finalizat în 2013. MinBucovina Vatra Dornei, care o încorpora, a intrat mai de mult în faliment. „O cauză posibilă a incidentului care a avut loc în data de 26 august 2015 o constituie acumularea de ape din infiltraţii de la suprafaţă, în perioade cu precipitaţii, sau din izvoare, combinată cu procese naturale de surpare a pereţilor unor galerii, având în vedere că reţeaua de galerii din subteran este foarte mare. Apa se poate acumula o perioadă mai mare de timp, după care se poate produce o debuşare masivă prin conductele de evacuare, care poate depăşi cu mult debitele înregistrate în mod normal” – conf. SGA Suceava.

Nimeni n-ar fi vinovat. Nici cei răspunzători de „acumularea de ape din infiltraţii ”, nici iresponsabilii cu „surparea pereţilor unor galerii”. Deși este cel mai grav accident ecologic din ultimii 25 de ani din acel judeţ, asta-i situația! Rapoartele oficiale nu se ocupă de factorii de decizie. Bistriţa e singură învinovățită că i s-au colorat apele-n portocaliu, prin aluvionare de substanţe feroase și neferoase. Presa nu a preluat ancheta sumară, încropită cam după ureche doar prin „Monitorul de Suceava”.

CĂ ȚELUL NOSTRU E PROIECTUL

Planetar, indiferența cronică a liderilor politici și de afaceri ar putea detona previzibilul cu consecințele cele mai nefaste. Dovezile incontestabile îi acuză pe înalții functionari de stat că li s-a raportat frecvent despre nivelurile extrem de ridicate ale plumbului în sistemele de canalizare. Zeci de mii de copii, în primul rând, sunt expuși zilnic la riscul de leziuni ale creierului.

„Cred că România are nevoie de un proiect pe termen lung pentru că, după ce a realizat cele două proiecte majore, și anume aderarea la NATO și aderarea la Uniunea Europeană, acum România se află așa, într-o stare de mocirlă, de bălăceală în mocirla cauzată și de comportamentul personajului cu cea mai înaltă funcție în stat la recentele alegeri, mă refer la fostul președinte, care avea o propensiune pentru subiecte de scandal și subiecte minore”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu, șeful senatului și copreședinte ALDE, prezent sâmbătă (29 aug.2015) la Școala de Vară a tinerilor din ALDE, organizată la Mamaia: “România, în momentul de față, după aderarea la Uniunea Europeană, se mulțumește cu foarte puțin. Adică, suntem printre ultimele țări din cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene în toate clasamentele și părem că suntem mulțumiți din moment ce nu ne propunem altceva. Cu toate acestea, România este a șaptea țară în Uniunea Europeană și după dimensiunea populației, și după dimensiunea teritoriului, cred că și după capacitatea resursei umane. Părem să nu fim conștienți de acest lucru…” Și, după ce i-a acuzat pe „liderii partidului de opoziție care au preluat stilul și limbajul fostului președinte”  „nu vin cu nicio idee, gol de conținut la orice nivel și la orice intervenție”, Tăriceanu nu s-a lăsat mai prejos: „Cred că România poate să-și asume un obiectiv la fel de ambițios ca cele pe care le-a avut: aderarea la NATO și la Uniunea Europeană. Putem deveni a șaptea putere economică a Europei, dar pentru acest lucru sigur ca avem nevoie de niște ingrediente…” Aha, soluția ingredientelor! Apă de ploaie, pe acoperișul din tablă galvanizată!

TOXICITATEA POLITICĂ

Bălăceala în mocirlă mai e tulbure și fiindcă “Din păcate, România este caracterizată astăzi ca o țară care nu are un țel, nu are un proiect. Ne lăsăm cu toții antrenați în aceste mici certuri, dispute…” Tăriceanu a rămas încă în mocirla atât de dragă lui Băsescu și vrednicilor săi urmași, mut în privința dezastrelor portocalii, megamocirloase, duse în mod repetat, obsesiv, de Bistrițe la vale. După întregi decenii de degradare progresivă, „mocirla” a devenit un eufemism consolator. Cum nu avem țeluri? Avem! Care de care mai răsucite, mai inversate, mai cosmetizate! Transformarea unei cocine politice într-o catastrofă ecologică, unică de 25 de ani încoace, ce-i? Un adevărat proiect bucureștean radiind foarte național! Cât despre vizionarism tragic, liderul grevist de sindicat de la Romatsa, Florin Diaconu, prevedea totul aerian: „câți morți trebuie să avem ca să se ia măsuri? Unde vrem să ajungem? Ne dispar țintele de pe radar”. În neagreare din partea decidentului obtuz, chiar Tăriceanu ar putea să dispară de pe radar. Cum suferă din ce în ce mai rău de principialitate, procurorii diavolului au cam pus indexul pe el. Ca să nu le mai scape, i-ar fi întocmit un teanc de dosare, gata să-i împiedice în curând toată autoritatea. Nu-i de mirare, conform țintei ce înăbușă orice proiect îndărătnic printr-un dosar penal. Fiindcă oamenii de onoare nu se mocirlesc în politică că…

DATORIA PERMANENTĂ

Performanțele specifice forțează mâna grupului de ințiativă centralizată spre adoptarea a noi forme anticoncurențiale. Oricând, printr-un larg răsunet și recunoaștere graduală, se poate organiza un„Campionat al scufundărilor radioactive în balta politică”. Sau o „Olimpiadă a ultimului dintre concurenți”. Talentata noastră delapidare ar cuceri trofeu după trofeu în lupta pentru „Cel mai eficient Proiect al autostrăzilor invizibile”. Prin distribuirea gratuită, la cerere, a „Cafelei Roșia Mortală” și prin „îmbutelierea apei din bazinele de decantare”, am reuși declanșarea unor serioase seisme juridice. Nimeni nu ne-ar întrece în „Suveranitatea capitulărilor” sau în „Datoria ne-a înlocuit sclavia”! 

Iată cum ar arăta și participarea noastră la „Cea mai depopulată / defrișată țară europeană”! Prin vara trecută, sub rezerva provizoratului continuu în fixarea datelor, Institutul Național de Statistică aproxima că populația rezidentă a României ar fi numărat 19.861.000 de persoane la 1 ian. 2015. Era o scădere cu 85.900 de pers. față de începutul anului precedent. Sporul natural negativ a înregistrat minus 69.522 pers. Sexul feminin cu 10.141.000 pers. reprezintă  51,1%. Urbanii: 10.695.000 pers. – 53,8%. Îmbătrânirea a crescut la 3.376.000 pers. peste 65 de ani. Cei de până la 14 ani sunt 15,5%. România continuă să sufere din cauza emigrării, în ciuda noilor valuri ale crizei ce restrâng locurile de muncă. Românul acceptă orice salarizare, pe principiul că tot e mai bine decât acasă.

O TONĂ TOXICĂ PE ORĂ

Catastrofa Bistrița se datorează debitului accidental, deversat cu 150 l/s.  Prin „lucrările de închidere executate de MinBucovina la mina Isipoaia” acumulările de ape toxice se scurgeau normal, zi de zi, cu doar 15 l/s până la apariția celor „două conducte de evacuare de dimensiune mare”. Calculul era corect, în notă minim omucidală. Cu 15 l/s, nimeni nu-și observa poluarea. Crima ecologică se săvârșește pe tăcute în lumea tăcerii. Dar, 15 l/s înseamnă 15×60=900 l/h. Normalitatea scurgerii a unei tone de otravă (24 t/zilnic) nu deranjează pe nimeni? Așa am ajuns să ne distrugem și apa cea de toate zilele, cel mai prețios capital. Raportul “Mediul european – starea și perspectiva 2015” – SOER 2015, întocmit de Agenția Europeană de Mediu plasează România pe ultimul loc la calitatea apelor de scăldat, după Albania. Ce realizare viitoristă: „Nimeni după noi!”

Ce șanse are „ROMÂNIA OTRĂVITĂ”?

Evenimentul zilei demarează o campanie de prezentare a celor mai poluate regiuni ale țării noastre, fie că e vorba de zone poluate “istoric”, fie de teritorii distruse de industrializare, unde nepăsarea autorităților perpetuează drama oamenilor care trăiesc în acele locuri” se angajau niște jurnaliști prin 12 aug. anul trecut. Conform lor, și Administraţia Naţională ,,Apele Române” suferă de poluare masivă. În județul Caraș-Severin, la Moldova Nouă, în Clisura Dunării, după încetarea exploatării cuprului vreme de 50 de ani, praful de steril infectează atmosfera cu tungsten, vanadiu și molibden. Iazul de decantare Boşneag ocupă peste 100 ha. E un deşert alb-gălbui. „Când se pune vântul e ca şi cum ai merge pe un drum de ţară, cu geamurile deschise şi te depăşesc camioane!”, spune primarul, el însuși afectat de o fibroză pulmonară. Locuitorii adună praful cu gălețile din curțile lor. Legea insolvenţei interzice investiţiile societăţilor în faliment. Moldomin a falimentat în 2010. Aerul e de nerespirat. Fântânele sunt contaminate. Din Dunăre, au dispărut bibanul și roşioara, linul, plătica și ghiborţul. Ca proprietar, Ministerul Economiei știe de poluare, dar pretindea ca lichidatorul (pe nume, Răzvan Zăvăleanu) să finanțeze ecologizarea, ăsta dorind doar să vândă. Ministerul Mediului doarme. MINECO s-ar vrea proprietar doar la câștig. A semnat un pre-contract și se judecă. (MINECO e o firmă elvețiană, cu acționari englezi, de origine sârbă) ANAF-ul cere banii, ca recuperare: 90% din creanţă.

CA UN ASTRU PRIN DEZASTRU

Iohannis a promis că face lucruri atât de bine făcute încât n-a inițiat nici unul până acum. Repară regimul băsist tot prin recuperare. Nu-l deranja, la Neptun, că Bistrița ajunge-n Dunărea care se varsă-n Marea Neagră! Și dacă l-ar fi deranajat, ce? S-ar fi vacanționat estival, repetabil, prin Madeira. Pentru guvernele vădit precare, deficitele severe ale apei agravează instabilitatea politică. Foametea și setea stimulează doar diversitatea amenințărilor printre tot soiul de alte provocări.

În lupta pentru o întâietate absurdă, specialiștii noștri într-ale deciziei fracturează grav ecologia exact în intersecția dintre știință și conștiință. Proiectul „Combaterea setei și a însetaților” se corelează cu „Combaterea  foametei și a înfometaților”, ce-a cuprins aprig întreaga răbdare autohtonă. Paralel, s-a consolidat și programul globalizant al  „înlocuirii pârghiilor democratice, din miezul sistemului, cu manevrele corporațiilor și ale miliardarilor din spatele acestora”. O întreagă cohortă de străini însetați au invadat România, înghițindu-i pământul fertil.  “Apa virtuală” este cea mai prețioasă pradă, fiindcă irigarea terenurilor locale depășește orice flotă ce și-ar umple toate tancurile petroliere cu apă dulce.

Ne batem joc de bogăția apelor noastre minerale. Nimeni nu mai are pic de încredere în acuratețea mediului. Filtrele casnice nu obțin purificarea dorită. Doar hazardul îi ajută pe unii să bea o apă mai puțin contaminată decât alții.

Până una-alta, să o ascultăm pe Anca Ionce, consilier superior în cadrul Agenţiei de Protecţie a Mediului Suceava: „Gândiţi-vă ce înseamnă un milion de tone de steril cu metale grele şi cianuri, chit că e scăzut în concentraţie, s-o ia la vale pe un fir de apă izolat cum e pârâul Brăteasa!” Păi, noi ne tot gândim la milioanele de tone de steril cu metale grele şi cianuri, care se tot scurg pe pârâul numit România!