CINE E VRĂJITORUL DIN OZ?

Nu pot încăpea două săbii în aceeași teacă.

Nici doi vrăjitori în aceeași poveste, chiar dacă unul se afla în Oz și celălalt, în Tripoli.

Înaintăm contrar direcției de rotație a pământului. Câștigăm astfel un avans de 9 ore. EK204 a decolat la 11 a.m. în 12 Nov. 2015 de pe Aeroportul JFK. După 12 ore, vom ajunge la destinație… tot azi, dacă mă refer la ceasul newyorkez. Calendaristic, va fi mâine, pe fusul orar al Emiratelor (ora 08:10 a.m.) conform datelor de pe biletul de călătorie.

În 10 minute, atingem înălțimea de 11,011 km (6,842 de mile). Primim informațiile și-n engleză, și-n arabă. Pe monitorul fixat în spătarul scaunului din față, îmi urmăresc deplasarea aeriană. Sunt un călător atent, documentat. Totul decurge conform programării. Așa constat eu. Și planul meu domestic a funcționat perfect. Televizorul trebuia să mă scoale la 6:45 a.m. M-am trezit însă cu un sfert de oră înainte. Ar fi trebuit să profit de acest răstimp pentru terminarea împachetatului interminabil… dar eu, nu și nu. Programarea e programare. Când a pornit televizorul, am sărit din pat și am făcut cafeaua, bifând primul punct din desfășurătorul stabilit. Unde am pus biletele? Dar ochelarii de soare?

Prin hublou se întunecă, marginile oceanului au luat foc spre asfințit. Stăm lângă unul din cele 4 motoare de pe aripile lui A380-800. Contribuim și noi acum la poluarea planetei. Vinovăția e contra cost, bine amendată. Unii spun că ar fi doar o exagerare, încă nu s-a pierdut controlul ecologic. Cercetătorii alarmiști ar servi docil doar intereselor financiare, într-o agendă a lăcomiei. Combustibii fosili, flatulența bovină, activitatea solară, cea vulcanică, toate se însumează variabil, umflând prognozele. Sociopatia climatică impozitează și delirul. Taxa pe carbon nu ne va salva. China, India, Africa, America de Sud ignoră avertismentele și îi acuză pe tehnocrații avizi că storc astfel bănetul numai pentru întărirea dominației lor asupra celorlalți. Prin șmecherii pseudoștiințifice, exacerbează orice impozitare.

ZBURĂM CERT, PRINTRE TOATE INCERTITUDINILE

Sub noi, 7 miliarde de oameni suferă că resursele nu le sunt distribuite în mod echitabil. Sărăcia planificată și disperarea obligatorie inventează dictatori oribili, sângeroși, extremiști ai riscului maxim și tot mai numeroase grupări criminale, dezlănțuite. Anarhie cu voie de la centru și război deghizat! Culminarea oricărei crize declanșează o conflagrație. Tehnologia de distrugere amplă mărește exponențial dorința de a o folosi cât mai urgent. Al treilea război, și mai sofisticat, și mai mondial, ar putea fi însă ușor dezactivat cibernetic, prin anihilarea digitală a sateliților și a sistemelor de rachete, din dotarea  invadatorului distanțat.

La o altă altitudine, mai accesibilă înțelegerii, asistăm pasivi la seria infracțiunilor liber consimțite, împotriva dreptului firesc la viața noastră normală. Cum rămâne oare cu libertățile pentru care a curs atâta sânge? Să ni le cedăm în favoarea unei precare securități personale? Statul agresiv ne supraveghează drastic toate comunicațiile private, amestecând amenințări reale cu cele imaginare. Exprimarea ne este sugrumată de așa-zisul pericol terorist, amplificat diabolic, la fel de nociv ca și controlul complet asupra tuturor canalelor de contact. Rămânem și fără libertățile atât de greu câștigate, și fără securitatea minim necesară. Adevărații dușmani sunt cei ce ne manipulează atât de infect, mint și ucid. Ne speculează patriotismul, ne falsifică reacțiile, inventează inamici în ceață, invadează țări și nimicesc popoare. Vin, văd și ucid: “We came, we saw, he died”, se credea Hillary Clinton un nou Julius Caesar. Și „Primăvara arabă” a înflorit în Tunisia lui Ben Ali, în Egyptul lui Mubarak și în Libya lui Muammar Qaddafi. „Responsibility to Protect” – laboratoarele strategice operează din plin oportunitățile oferite de exacerbarea spaimei ce ne paralizează azi conștiința.

Pe canalul informativ al avionului, primesc ultimele știri. Kurzii au lansat ofensiva împotriva Statului Islamic, în nordul Irakului, pentru eliberarea strategicului Sinjar, lângă granița siriană. O veste rea pentru noi, care vom survola în curând acest tronson aerian. Suedia își întărește controlul la frontiere, sub amenințarea valurilor de imigranți. Disperații au invadat bătrânul continent. Saudiții îi bombardează pe yemeniți, cu armament britanic! Kremlinul dezvăluie planurile secrete ale lui „Status – 6” și torpilele lui nucleare cu rază lungă de acțiune. Storm Abigail lovește Scoția. Atenționare amber ! Țiuie alarma. Căpitanul ne avertizează. Încep turbulențele! Ne zgâlțâie zdravăn. Ne-am pus centurile de siguranță. Ceva cade în spatele meu. Apa sare din pahar. A căzut și bursa. Asistăm la cea mai mare scădere din septembrie încoace. E dezastru, da, dar ne-am obișnuit. Petrolul se tot ieftinește și o scădere semnificativă a bursei, de 5%, pare cumva acceptabilă. Pe cine mai păcălesc procentele procesate? „Bursierii” se joacă, ei între ei.

După 6 ore, eram în sudul Londrei. Traversăm Canalul Mânecii și ne îndreptăm spre Brusselis. Traseul afișat coincide cu datele mele. Ora la NewYork a trecut de 17… Toți s-au culcat în jurul meu, imediat ce noaptea le-a intrat prin hublou. Reacție directă, animalică, planificată genetic! Traseul lui EK204 ocolește zona ukrainiană. Mă gândesc și la bombardarea Serbiei. Pe atunci, nu cădeau avioanele. Rusia a simțit provocarea prin înlăturarea președintelui ales al Ucrainei, un aliat de nădejde. A izbucnit războiul civil din estul țării. Putin și-a luat înapoi Crimeea. Un avion malaezian s-a prăbușit, spre a învinui Kremlinul. MH17 venea de la Amsterdam spre Kuala Lumpur, pe deasupra rebelilor ruși – 17 aug. 2014. Printre victime, au fost 196 de olandezi și 10 britanici. Autoritatea olandeză pentru Siguranță Aviatică a stabilit că o rachetă rusească – 9M38 Buk a lovit aeronava în partea stângă din față, ceea ce i-a produs dezintegrarea în aer. 298 de persoane au murit. Concluzia olandezilor nu ne mai spune și cine a tras racheta aceea, de fabricație rusească! Dacă era rusul, presa vestică ar fi luat foc. Adevărului i s-a interzis tactic să ducă informația mai departe. Iar noi ne îndreptăm cu toată viteza spre nordul irakian, lângă granița siriană, acolo unde kurzii eliberează Sinjarul.

După 8 ore de la plecare, am ajuns între Cluj și Deva, apoi între Brașov și București. Cunosc traseele. Cunosc bine orașele. Mă simt ca acasă, deși mi-au furat casa. România doarme, doarme adânc, în noaptea grea a datoriilor naționale. Nu mai visează nimic. Vine iarna. Vine aniversarea tragică a Revoluției din Decembrie 1989. Iliescu s-a lăudat că l-a omorât pe Ceaușescu și românii l-au crezut: ce om bun! Călăul doar executase ordinul lui Gorbaciov. Trecem și peste Urziceni, și peste Slobozia, coborâm spre sud-est, pe la Adamclisi, până deasupra Mării Negre. Ar mai fi vreo 3 ore de zbor…   

Personalul s-a retras în spațiul rezervat pentru odihnă, cel din coada avionului. Chiar și piloții s-au culcat. Zburăm prin cea mai fierbinte zonă a lumii. Zburăm pe pilot automat. Zdrobirea lui Assad ar permite Arabiei Saudite și Qatarului să tragă o conductă de gaz către europeni, vizând slăbirea calculată strategic a Moscovei. O supraproducție petrolieră bine dirijată va submina economic în primul rând Rusia, apoi Iranul, Venezuela și Argentina. Destabilizarea nord-africană și orientală servește petro-dolarului. Consecințele vor fi cu mult mai tragice decât rezultatele parțiale. Nu contează decât randamentul prezent. Soluția e disoluția. Uciderea lui Hussein și Gaddafi, încarcerarea lui Mubarak, asaltul asupra lui Assad au turbat fanatismul islamic. Întervențiile sângeroase au pornit năvala asupra Europei. Când rămâi fără casă, când copiii îți mor sub dărâmături, când aerul arde și apa te otrăvește, ce cale să mai alegi? Dovezile trădează finanțările și înarmările occidentale ale lui ISIS. Anarhia urcă până la cerul, în care și siguranța noastră este cumplit periclitată. Câți ar mai avea de câștigat prin doborârea unui avion al Dubaiului? Îmi amintesc de avioanele Emiratelor Arabe Unite, cum erau aşteptate a doua zi după atacul francez la baza aeriană Decimomannu, din Sardinia, pentru a participa la operaţiunile lui Sarkozy. Saudiții au atras de partea lor Turcia, Qatarul și Emiratele Arabe Unite, apropiate de Frăţia Musulmană. Iranienii îl susţin şi pe Assad, în Siria, şi guvernul irakian. E un control şiit. Miza stă în  petrolul Orientului Mijlociu și-n rutele maritime ce leagă Marea Mediterană de Oceanul Indian, prin Canalul Suez şi Marea Roşie.

„Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români care călătoresc în Republica Turcia să evite orice deplasare în zona de sud-est, situată la frontiera cu Siria și Irak, în special în provinciile Batman, Diyarbakır, Hakkarı, Mardin, Muș, Siirt, Șanlıurfa, Şırnak şi Van, datorită riscului apariţiei unor manifestări spontane care pot degenera în ciocniri violente cu forţele de ordine şi a riscului de atentat terorist. Având în vedere activităţile organizaţiei teroriste Statul Islamic din Siria şi Levant (ISIL), în ultimele luni înregistrându-se incidente armate în imediata apropiere a frontierei Siriei cu Republica Turcia, precum şi măsurile instituite de autorităţile turce, inclusiv prin dislocarea de efective militare, deplasarea în zonă prezintă riscuri majore de securitate…” – avertizează Ministerul Afacerilor Externe.  De când am intrat în spațiul aerian turc, mă gândesc numai la catastrofa lui Airbus A321, al Companiei ruse Kogolimavia (Metrojet). Zbura între Sharm el-Sheikh și Sankt-Petersburg. S-a prăbuşit pe 31 octombrie, în Peninsula Sinai, în nordul Egiptului, provocând moartea a 224 de inocenți. Gruparea fundamentalistă Provincia Sinai, filiala egipteană a reţelei teroriste Stat Islamic, și-ar fi revendicat implicarea. Nu există precizări. O bombă improvizată, montată poate chiar în interiorul dozei de aluminiu a unei băuturi răcoritoare, conținând echivalentul unui kg de TNT, a fost detonată la bord. Forţele Speciale Ruse recunosc semnele unui act terorist.

Imediat după cumpărarea biletelor de călătorie, am căutat pe Internet diagrama zborurilor. Toate treceau prin zone de conflict. Mai că aș fi renunțat. Prea târziu! Fie ce-o fi! După Ankara, urmăm o direcție foarte periculoasă. În apropierea Lacului VAN, conform  cercetărilor mele, piloții fac o corecție spre dreapta și intră în spațiul sirian, vecin cu Irakul. „Având în vedere că situaţia de pe întreg teritoriul Siriei a cunoscut o deteriorare majoră în ultima perioadă, Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români care se mai află în această ţară să o parăsească cât mai curând posibil prin mijloacele de transport încă operaţionale. Forţele înarmate ale opoziţiei sunt concentrate în zone aglomerate şi dens populate. În acţiunea de reprimare, forţele guvernamentale utilizează inclusiv armament greu şi aviaţie militară…” – mai avertizase MAE. Stewardesa mi-a adus o pizza caldă și un pahar de vin roșu, franțuzesc. Nu mă pot atinge de nimic.

Gaddafi trebuia suprimat. Hussein îl avertizase. Dispunea de 150 tone aur și tot atât argint pentru a genera o monedă puternică, recte pan-africană. Rezervele de petrol ale Libiei totalizează 46 de miliarde de barili. Inițial, noul dinar ar fi dat magrebienilor o alternativă independentă la francul francez. Sâmbătă, 19 martie 2011, Sarkozy a atacat: “În acord cu partenerii noştri, forţele noastre aeriene se vor opune oricărei agresiuni din partea avioanelor colonelului Kadhafi împotriva populaţiei din Benghazi. De acum, avioanele noastre împiedică atacurile aeriene asupra oraşului…”, ocolea francezul cauzele reale, în încheierea unui summit regizat la Paris, unde se reuniseră ONU, ţări europene și unele arabe. Rebelii! Cine erau rebelii?! New York Times aflase că una dintre căpetenii se eliberase de la Guantanamo Bay. Washington Post credea că până la 70% din rebeli provin din Al-Qaeda, Hezbollah și Hamas. Ministerul francez al Apărării spusese pentru Le Figaro că reprezentanţii Uniunii Africane, absenţi de la summit, ar fi dorit să mai negocieze cu oficialii din Tripoli. Mohammad Alzawi, secretarul general al Congresului Poporului din Libia, a clasat acţiunea occidentului drept o “agresiune barbarică asupra poporului”, de vreme ce se acceptase rezoluţia ONU, se anunţase demararea reformelor economice și dezarmarea. Agresiunea din Benghazi era doar o diversiune. Noul „Gold Dinar”  ar fi forțat o revoluție financiară. După ce moneda-verde a fost ruptă de aur în 1971, ea și-a tot pierdut din valoare. Până în 2001, inflația a crescut cu peste 2000%. OPEC întâmpină multe stavile, mandatat încă din 1970 de către Washington pentru comercializare a petrolului său numai în USD. Henry Kissinger a numit biletul de bancă “petro-dollar”, înlocuind astfel vechiul corespondent în metal prețios din 15 august 1971, sub semnătura lui Nixon. În 2009, ajuns șeful Uniunii Africane, Gaddafi și-a intensificat eforturile de a-și valorifica petrolul numai pe Dinarii de aur și pe Dirhamii de argint, ca singurii bani acceptați. Unificarea suveranilor în acele State Unite ale Africii se corela imperativ. Încă din 2004, un parlament pentru 53 de națiuni stabilise proiectul comunitar economic, cu o unică monedă proprie, valabilă din 2023. Dar Gaddafi și-a luat visul cu el, în mormânt. L-a distrus „primăvara arabă”! Libia a cunoscut letal “responsabilitatea de a proteja” din partea madamei secretar Hillary Clinton. În 20 oct. 2011, Muammar al-Gaddafi a încercat să fugă, după ce „rebelii” preluaseră puterea. NATO i-a bombardat convoiul. Dintr-un canal de scurgere, Gaddafi a fost capturat, maltratat, batjocorit, sodomizat și executat. Dar unde îi sunt cele 150 tone de aur?

EK204  a trecut Marea Neagră. Zboară între două continente, între Europa și Asia. Între zona fostului Gold Dinar și cea a unei viitoare grupări a națiunilor, larg unite, pentru a genera un nou sistem monetar, garantat pe metalele prețioase. În 3 oct. 2014, Putin, a promulgat Legea privind ratificarea Tratatului de creare a Uniunii Economice Eurasiatice (UEE), clădită pe Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, Spaţiul Economic Unic şi Comunitatea Statelor Independente (CSI). Cea mai mare piață comună din spațiul CSI are o populație de 170 de milioane de oameni, devenind un puternic centru de dezvoltare. Rusia este Numărul 3 mondial în producția de aur. China, Nr.1. Infrastructura Eurasiatică, în progres evident, se numește NOUL DRUM AL MĂTĂSII – o lovitură de grație pentru Londra și New York, centrele de azi ale comerțului mondial cu aur.

A380-800 trece de Tatvan și… nu execută nici o manevră, din cele știute de mine. Nu face corecția spre dreapta. Înaintează direct spre Urmia. Apoi, își face virajul larg, spre Dubai, prin spațiul aerian, mai sigur, cel al Iranului…