LEGEA SALVĂRII DIN SCLAVIE

Dacă împrumut 100 de lei de la o bancă, pe timp de un an, cu dobândă de 10%, va trebui să înapoiez 110 lei. Nu? Nimic mai simplu! Avantaj – eu. Cumpăr leul cu 1 leu și zece bani. Mai vine și inflația. Convenabil, atractiv, dacă bancherul meu ar fi cinstit. Dar intervine lăcomia lui. Avariția deșănțată. Și frauda. Calculul meu nu se va potrivi niciodată cu cel al băncii. Estimarea mea nu va urma niciodată artificiile matematice în vigoare. Oricât m-aș strădui, nu voi înțelege vreodată limbajul inginerit din contract, anume sistematizat, ca să mă atragă în cursă. 

UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALĂ

Luni, 29 febr. 2016, senatorii au adoptat Legea Dării în Plată. Unanimitate deplină: 119 voturi ’pentru’, niciun vot ’împotrivă’, nicio ’abținere’. Senatul facilitează astfel ca orice persoană fizică, titulară a unui credit imobiliar, să își poată închide datoria către bancă, fără executarea altor garanții suplimentare, prin simpla trecere a imobilului său ipotecat în proprietatea băncii. Și asta doar printr-o procedură notarială, la care banca nu e parte. Legea va intra și în dezbaterea Camerei Deputaților, for decizional. Amendamentul prin care se exceptau creditele contractate cu garanții guvernamentale, ca Prima Casă, a fost respins. Propunerile BNR s-au acceptat: plafon de 150.000 euro, iar casa garantă să fie o reședință. Iohannis trimisese înapoi parlamentului această lege la sfârșitul anului trecut. Previzibil, deși președinția lui geme sub o datorie istorică. Fanfara reprezentativă învață ultimele marșuri funebre. 

RECHINIADA ÎMPOTRIVA GUGUMANILOR 

Mugur Isărescu acuză „confuzia în societatea românească”, adică niște „gugumani” au prezentat Legea Dării în Plată ca fiind socială. Apoi, alți „gugumani” și mai gugumăniți au susținut-o ca pe o cale a dreptăţii, care de fapt ar fi una strâmbă, aparținând haiduciei. În limba română ar mai fi cum ar fi, că haiducia se bucură de simpatia infuzată de baladele eroice și cinematografia cu cai prin codri, astăzi, defrișați. Dar, ne explică imediat dl. academician antigugumănit: „ceea ce este şi mai interesant, având în vedere că ’haiduc’ în engleză înseamnă ’în afara legii’, deci legea în afara legii, iar cel mai tare mi se pare că această lege a devenit Lege economică!” Asta-i: nici legea nu mai e lege, sub banditismul legiuitor. Atunci… outlaw! Și nu numai atât: „Ultima chestie extrem de nărăvaşă! Am citit că este o lege a eliberării din sclavie!”, a mai precizat tot  extrem de nărăvaș guvernatorul BNR în conferinţa sa “Un sfert de veac de la redeschiderea pieţei valutare în România” – 25 febr.2016.

Da, însă și creditorii ăștia, cam uituci, dragii de ei, au greșit întru câtva, o-ntoarce Isărescu de-a scurta prin confuzia cea încețoșată: „Aici băncile au o mare parte de vină. S-a uitat definitiv care sunt bazele activităţii bancare” – ăsta era fleacul!„Dacă nu reuşim să spunem că în momentul în care plăteşti în natură este ca revenirea la ’troc’. Și, după cei cu cheile de la casă, vin cei cu cheile de la maşină, apoi cei cu frigiderul folosit un an… Facem un depozit de frigidere şi maşini de spălat în holul băncii. În partea cealaltă, mai facem şi un ţarc pentru animale…” Academistul suprem trece linia rușinii sub o acoperire comică. Șmecheriile glumețe și reducerile la absurd îi asigură succesul cabotin, ascunzând distrugerea săptămânală a câte 20 de familii gugumănești. Pentru cine altcineva  va fi făcut durabil și irevocabil acel „țarc pentru animale” prevăzut de Isărescu mai dibaci decât vizionara de renume mondial Baba-oarba Vanga?

AMENINȚAREA CU PROCESE ÎN INSTANȚE INTERNAȚIONALE 

„Suntem pe cale să aprobăm legea dării în plată. Sunt convins că va trece și la Camera Deputaților cu vot de 100 la sută, ca și la Senat. O lege care nu trebuia adoptată în nicio formă, niciodată. Ea reprezintă disprețul maxim față de piață, față de contracte și, nu în ultimul rând, față de oameni și față de viitor, căci nimeni nu va mai crede, de acum încolo, că cineva garantează respectarea contractelor…” se arată și mai vehement Lucian Croitoru, semnând pehotnews.ro editorialul “Legea dării în plată: ceva ce nu am vrea să se descopere vreodată”, deci: „Legea aceasta este cu mult mai nocivă decât o redistribuire directă de la buget. Redistribuirea directă de la buget nu are efectele secundare menționate anterior asupra pieței și a credinței în contracte private și în proprietatea privată. Legea dării în plată este, posibil, un precursor al unor viitoare legi nefaste. De exemplu, al unor legi privind naționalizarea unor întreprinderi care s-au privatizat pe baza unor contracte. Contracte de privatizare care, nu-i așa, pot fi oricând schimbate printr-o lege votată în unanimitate în parlament, chiar dacă respectivele contracte, ca și contractele de credit imobiliar, nu încalcă nicio lege”. 

Dar, despre contractele între mincinoși, nu aduce nimeni vorba? Plouă cu principii trunchiate, din stropitoarea urcată pe eșafodul piramidal. Va fi un dezastru, un cataclism, ne amenință doct Croitoru cu sentințe de serie neagră: „Băncile vor respecta legea, dar vor câștiga în instanțe internaționale procesele pe care le vor intenta statului român. Iată de ce această lege este nedreaptă față de majoritatea oamenilor, căci, în final, cu toții vom plăti, de la bugetul public, despăgubirile pe care băncile le vor cere în instanțe internaționale de judecată pentru violarea contractelor private. Rezultatul final va fi acesta: de la bugetul public se vor cheltui bani pentru ca unii sa nu-și plătească datoriile către bănci, dar după ce ideile de piață și de contracte libere vor fi fost terfelite, pentru a demonstra tuturor cât de suspecte sunt în societatea noastră. Sau, cel puțin, cât de suspecte sunt în mințile celor care au votat legea dării în plată”.

Cu justiția noastră, băncile nici nu vor trebui să-și ceară despăgubirile în instanțe internaționale de judecată. Vor fi de-ajuns și instanțele de la Gheboaia. Site-ul ce găzduiește acest violent atac la adresa actului normativ, grav încriminat de sus în jos, specifică: „Lucian Croitoru este consilier al guvernatorului BNR. Opiniile sale nu reprezintă poziția BNR și nici a HotNews.ro”. Poate că nu reprezintă nici poziția autorului dezlănțuit, în slujba Minunatului Vrăjitor din Oz. A nu se uita că în 15 octombrie 2009, Băsescu a emis decretul de numire în funcţie, ca premier desemnat, pentru Lucian Croitoru. Parlamentul l-a respins.

DIN DATORIE ÎN DATORIE, PÂNĂ LA SCLAVIE

Lobby-ul agresiv al bancherilor culege roadele presiunii exercitate. Unii sunt de o altă părere: „Războiul acesta, în care BNR s-a băgat singură, a fost pierdut deja. Şi nu de consumatori, ci de aceste entităţi care, pe ne-merit, se numesc bănci. În timp ce opozanţii legii dării în plată au văzut şi văd în consumatori nişte sclavi care nu pot fi lăsaţi să se bucure de libertate, eu am văzut în aceşti consumatori, săraci sau bogaţi, tineri sau trecuţi de vârsta la care pot să îşi reia viaţa de la capăt, nişte oameni istoviţi, şi am vrut sa le ofer o fântână în care să îşi ostoiască setea”, constata Gheorghe Piperea în 23 febr.a.c. : „Din acest moment, cred că putem pune cruce legii dării în plată, aşa cum am construit-o eu şi cum a promovat-o intens dl. Zamfir” – Daniel Zamfir, deputat PNL.

Banca tradițională a sucombat. Sistemul rezervelor fracţionare a inventat acești bani-datorie, ce nu mai sunt emişi de către stat. Biletele private de bancă au capacitatea de a se regenera înzecit prin magia împrumutului. Organismele centrale manipulează bani ce nu mai provin din depozite de la populaţie şi întreprinderi. Când se rambursează, ei dispar. Atunci, datoria trebuie extinsă la nesfârșit. Arde-i pe gugumani!

CLAUZELE INCRIMINATORII

Susținerea străzii este anemică, famelică. În 29 febr.a.c. în timpul marșului lor spre Piața Constituției, manifestanții au aruncat cu monede în sediul BNR de pe Lipscani. “Legea dării în plată este necesară pentru că în România există o categorie defavorizată în urma crizei economice şi a programului de austeritate al Guvernului Boc-Băsescu. Există o categorie care trebuie să fie salvată. Această categorie nu înseamnă toţi cei care au luat credite, înseamnă cei care se află într-o situaţie prin două puncte de vedere explicabilă: în primul rând sunt victime ale unor politici bancare rău intenţionate şi aici mă refer la contractele cu clauze incriminatorii şi mai ales politica pe care băncile au dus-o în legătură cu creditele în franci elveţieni; iar în al doilea rând este problema efectelor crizei care a creat în România o masă întreagă de oameni care nu au mai putut să respecte obligaţiile pe care şi le-au luat în orizontul pe care îl aşteptau. Criza şi mai ales austeritatea au făcut ca anumiţi oameni să intre într-o situaţie disperată. Această categorie trebuie să fie protejată, această categorie, nu toată lumea…”, este de părere Mircea Coşea, coordonator de strategie economică.

Milionul de protestatari se lasă încă așteptat să umple străzile. Categoria lui Coșea dormitează, deși câțiva activiști îi întrețin protestul „până când acești criminali vor renunța să ne mai planifice moartea. Fără case și fără bani, cu salariiile poprite și pe drumuri, nu putem trăi!”

DE-A BABA-OARBA VANGA 

Abuzurile specifice societății de consum îmi speculează speranța deșartă, deșănțată, a îmbunătățirii expres calitative a vieții mele. Schimbarea defectează la lumina zilei. Reforma umflă forma. Național nu mai înseamnă și patriotic. Nici arealitate cetățenească. Neîncrederea în credit nu mai contează. Prea cinstitul creditor și-a tot pierdut considerația, onoarea, prestigiul, reputația și respectul. Balta planetară a ajuns prea mică pentru rechinii… cu guler tare, alb. Datoria personală, multiplicată în cea națională, devine cea mai cruntă formă de exploatare, multilateral globalizată. Datoriile masive dezvoltă masivitatea datoriilor. Sărăcia lucie distruge România, o dizolvă concret, consecvent și abject. Cea mai halucinantă mizerie a EU ne umple cu păduchii ei ireductibili! E singura performanță a unui regim ce-și ține coada-n sus, ca stindard imbatabil. Aici nu-l înfrânge niciun partener european, pentru că nu participă la întrecere.

Conducătorii dezordinii organizate nu exclud nici „darea-n plată” a monumentalei Case a Poporului. Ar fi bine ca președintele să promulge cât mai grabnic legea aceasta, să nu o mai trimită spre invalidare pe la Curtea Constituțională. Pentru stingerea parțial minimalistă a datoriilor acumulate în numele întregului popor confuzat, el și premierul lui tehnocratizat ar beneficia astfel oportun de inevitabila „dare în plată” a Palatelor Cotroceni și Victoria, a Căii Victoriei, Atheneului și Arcului de Triumf, a Voronețului, a Peșterilor din Carpați și a Cavourilor din Cimitirul Bellu.

Care, oricum, vor fi luate de executorii mai mult sau mai puțin internaționali.