Coloana Infinită a Fraudei

Ori încotro ne îndreptăm, nimerim tot în piața de vite. Mielul turbat se sacrifică primul. Revolta s-a privatizat, nu mai aparține revoltaților. Dacă-i voie de la primărie, ei ies în stradă, dacă nu, nu. Că nici strada nu mai e a lor. Toate direcțiile își schimbă sensurile peste noapte. Dezorientarea ne va învinge. Cauzele detonatoare ale furiei stau ascunse cu grijă. Ce se vede a fost lăsat înadins să se vadă. Nu mai știm ceea ce știam. Opinia publică aparține formatorilor de opinie. Iar socoteala de acasă nu se mai potrivește cu cea din târg. Din târgul animalelor de povară!

Și tot ce se sărbătorește e deturnat în folosul organizatorilor. De Ziua Națională, ne omagiem conducătorii și chiar reușim să-i huiduim solemn. În 15 ianuarie, când s-a născut Eminescu (1850-1889), e Ziua Culturii Naționale, prilej cu care „tâmpiții lui Băsescu” ne cer să ne căutăm  „scheletele din dulap”. La 23 August… nu ne mai sărbătorim catastrofa din 1944. Nu mai trâmbițăm nici „întoarcerea armelor” ca să ne tragem glonțul în boașe, cinstind eliberarea noastră de sub jugul fascist, în numele prieteniei de nezdruncinat cu „davai ceas, davai moşie / Haraşo, tovărăşie”! Good! Nice, great, you my friend can go to hell!

 PRIMA ZI NAȚIONALĂ BRÂNCUȘI

Vineri, 19 februarie 2016, vreo 600 de sedentari și-au părăsit locurile din fața televizoarelor și s-au adunat în Piața Constituției. Dar nu pentru a-l omagia pe Marele Brâncuși, că pe vremea lui abia apărea micuțul ecran. Și, ajunși în piață, privitorii pe sticlă au strigat ce li s-a spus să strige, fiindcă uitaseră de ce-au mai venit. Nici Antenele Intact n-au mai știut de ce i-a chemat. Și dă-i cu solidaritatea!

Tot într-o vineri, anul trecut, în 27 nov. preşedintele Iohannis a promulgat Legea pentru declararea Zilei Brâncuşi ca sărbătoare naţională, serbată anual pe 19 februarie, data naşterii genialului cioplitor (n.1876) din Hobiţa, Gorj. Senatorii au respins inițial această lege, n-au nevoie și de aniversări dintr-astea, fără desene animate, dar adoptarea s-a produs totuși, unanim, în Camera Deputaţilor, ca for decizional. Astfel s-ar obține o “reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea lui Brâncuşi de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru”.

Nu le obligă nimeni, dar, dacă vor, autorităţile administrative încurajează şi susțin acțiunile festive. Întreaga națiune privește iar, acum, spre Târgu Jiu, unde Coloana Infinită se ridică spre tăriile cerului, mobilizator, arătând încă lumii că nici o jertfă pe altarul patriei nu-i în zadar. Despre opera sa magnifică, numită și oficial Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor”, Brâncuși însuși spunea, cioplind cu dalta în piatra muntelui: „O alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continunând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră”.

CAPITOLUL AUTENTICITATE

Coloana Infinită este un simbol național puternic, poate cel mai important. Inaugurată în 27 octombrie 1938, peste 2 ani ea va împlini 8 decenii, traversând dureros cea mai complexă perioadă istorică. În ce stare a ajuns celebra octogenară, ne zice din capul locului gorjnews.ro (20 Oct 2015), prezentând și dovezile foto: „Astăzi, Coloana Infinită – pilonul central al spiritualității românești – este mai ruginită ca niciodată. În 2013, Ponta a mințit că în 2014 va fi remetalizată. Nici vorbă să se fi ținut de cuvânt. Prin urmare, modulele Coloanei Infinite sunt pline de rugină… La baza Coloanei apar mereu scrijelituri noi, întrucât Primăria Târgu Jiu, ca proprietar al Ansamblului Brâncuși, nu este capabilă nici măcar să asigure paza sculpturilor. Turiștii străini sunt șocați când găsesc astfel de scrijelituri pe o operă de o asemenea valoare…” a relatat Narcis DAJU. Și acum, atenție: „În contextul grijei deosebite cu care este administrat de autorități, UNESCO a respins candidatura Ansamblului Brâncuși la un loc pe lista celor mai importante opere de artă ale umanității. În raportul oficial emis de ICOMOS, structură a UNESCO, se arată că Ansamblul Brâncuși nu formează un tot unitar, suferă la capitolul autenticitate și nu este o operă de geniu, în integralitatea sa. Întrucât raportul de evaluare este de notorietate internațională, valoarea propriu-zisă a Ansamblului Brâncuși s-a diminuat foarte mult, în rândurile experților de artă dar și al consumatorilor de turism cultural. Statul român a cheltuit zeci de miliarde de lei vechi pentru susținerea acestei candidaturi”.

Ce șochează cel mai tare? UNESCO acuză că Ansamblul suferă din cauzaautenticității! Ce a intervenit împotriva originalității sale? Ce i-a atins atât de grav integralitatea? Cum să-și fi diminuat valoarea propriu-zisă, când licitațiile internaționale ating recorduri la încasări pentru fiece creație brâncușiană? Un lucru e sigur: în cursul restaurării capitale, s-a dispus decuparea unui disc de 12 cm dintr-unul din moduli și s-a selectat secțiuni pătrate din stâlpul de susținere, pentru studiile metalurgice. Eșantioanele acestea au dispărut fără urmă. Și câte oare s-au mai dus după ele? Restaurarea dubioasă a durat peste 4 ani, timp berechet pentru a fi sustras și Târgu-Jiul, modul de modul, bucată cu bucată! Nu cumva columna asta din Calea Eroilor este doar o dublură, o copie industrială, un fals ordinar? Nu cumva, profitând de bulibășeala strategică a lui Caramitru, ca ministru al culturii, adevărata capodoperă ne-a fost toată furată? Mâna criminală a lovit în tihnă, între conservarea rapace și reabilitarea substituentă. Hai, dle, cum să ne fure un obelisc de 29,330 metri lungime şi o greutate de 29.173 kg? Simplu, tot așa cum ne-au furat flota, aurul, uzinele „23 August”, „Aro” și „Tractorul”.

SIMBOLUL INFINITĂȚII DIN TÂRGUL VITELOR

Așa cum rezistă ea acum, cam jalnică, abandonată, această Coloană Infinită rămâne și mai puternic înfiptă în realitatea noastră cea mai fierbinte, tronând peste fostul / actual târg al vitelor! Ce politician de vază mișună uneori gălăgios prin jurul ei? Cum cine? Fostul prim ministru până mai ieri, Victor Viorel Ponta. De 11 ani absentează regulat din mijlocul celor ce l-au ales, cu excepția turneelor electorale, în calitate de deputat recidivist. Cum s-a ocupat de etalonul nostru reprezentativ s-a ocupat și de noi! Ne-a recondiționat temeinic, la sânge!

Țara s-a postcomunistizat grăbit, peste grămada de morți ai revoluției. Apoi, s-a tranziționat pe direcția luminii artificiale de la capătul tunelului, până ce ne-a căzut un munte de iluzii în cap. Apoi, implementar, ne-am emergentizat și ne-am tot re-reformat, asemenea tuturor colonadelor cu semnificațiile bulibășite. Coloana vertebrală a neamului s-a încovoiat, cocoșată de belșugul investitorilor puși numai pe jaf. Asistăm la victoria lor asupra noastră. Contractul social s-a rupt. Demobilizarea civică favorizează la maxim acumularea puterii și înăsprirea controlului. Cetățeanului îi mai rămâne doar forța de a cere aplicarea legii până la blocarea decidenților. Activată la capătul răbdării, accelerând drepturile ce i se cuvin, societatea civilă poate copleși sistemul ostil prin cea mai intensă sabotare deliberată. Ca proprietate a multinaționalei, politica indigenă și-a înstrăinat deciziile. S-a deresponsabilizat cu o precauție lașă. Cu cât globalizarea s-a lărgit mai tare, cu atât averea s-a concentrat mai mult. Liderii noștri vânează dinozauri și prind râme. Noua ordine mondială a dezorganizat totul. Haosul machiat produce plus valoare, deși resursele s-au epuizat. Împotriva noastră, se îndreaptă cele mai sofisticate arme de comunicare în massă. Și nu greșesc ținta niciodată.

SĂ NU UCIZI O PASĂRE SFÂNTĂ!

Constantin Brâncuși a împlinit… 140 de ani, pentru că el este nemuritor. Din când în când mai coboară pe Coloana lui Fără de Sfârșit ca să ne spună: De câte ori am plecat de aici, v-am lăsat săraci și proști, iar acum, când revin întâmplător, vă găsesc și mai săraci, și mai proști! Pentru că nu vă descifrați bine rosturile, temeiurile. Nu vă vegheați devenirea. Ați lăsat ca pe șira spinării voastre să se înșire vertebre anorganice. Prin devierea accesului esenţial, vi se refuză redobândirile. Când ucizi o pasăre sfântă, ți se dărâmă o catedrală. Coloana deturnată lărgește și ea dimensiunea noastră existențială, prezentă, cea a datoriei implacabile, ca într-un ritual impus de fluiditatea dintre ce-i aici şi ceea ce-i numai aici. Revenind cu picioarele pe pământ, în realitate, crizele astea se declanșează când datoriile întrec efortul întregii economii. Depunerile se reciclează în noi credite ipotecare. Și bancherii saltă din condei prețurile imobiliare. Datoriile ni se umflă la nesfârșit. Încurajarea împrumuturilor în orice condiții stimulează lăcomia devoratoare. Manevra ipotecară exploatează crunt venitul pe gospodărie și închirierea bunurilor. Dezechilibrul exagerat explodează în cele din urmă bulele. Salvarea din imponderabil se numește certitudine. Căutați o ancoră!

COLIVA ANIVERSARĂ

Centrul Pompidou i-a reconstruit lui Brancusi atelierul de la Paris, reamenajat de arhitectul Renzo Piano, respectând dorințele sculptorului. Autoritățile gorjene i-au fiert de-o colivă, în care au înfipt o lumânare aprinsă. Au uitat de aniversare! Coliva decorativă a glazurat chipul din tinerețe al cioplitorului, alături de operele sale monumentale, cele lăsate vraiște, în moștenirea târgujienilor delăsători. Prin inversarea sensului, coliva devine un tort vegetal, pe bază de grâu fiert și nuci cât cuprinde. Pentru cine mai are nuci!

Și, ce coincidență catastrofală! Turnul Bisericii Evanghelice Fortificate din satul Rotbav, Brașov, tocmai s-a prăbușit. Pagubă inestimabilă! Semn rău pentru Johannis! Sașii au început construcția lăcașului fortificat în 1250. După 352 de ani, zidurile acestea i-au asigurat refugiul Generalului Basta, rezistând  la asediul lui Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei. După incendiul din 1732, biserica a fost reconstruită, numai turnul ei și-a păstrat originalitatea. Autenticitatea integrală.

Marile noastre simboluri ori se dărâmă, ori sunt falsificate, ori ni s-au furat. Nu ne mai deschidem fiinţa spre sacralitate. Și ne ignorăm tensiunile lăuntrice în procesul de cunoaștere / creație. Cine mai vede într-o coloană ce înfruntă limita o negare a Labyrintului, stăpânit de Minotaurul nopții? Și ce dacă o fontă ar reda structura moleculei de ADN, ca esență a vieții, ca leagăn al sufletului? Cine ne mai învață să ne prefacem fulger ca să ne împământenim cerurile?

Mărșăluim bezmetic sub steaguri false, larg desfășurate-n vânt. Rugina mușcă adânc din nobilele noastre idealuri, tot mai rarefiate. Lichenii ne-au invadat fundațiile. Calea Eroilor are nevoie de o reabilitare urgentă. Spălarea cu jet de apă și detergent smulge din sculpturile ei bucăți și chiturile protectoare ale ultimei restaurări, cea din 2003. Pe Coloana Infinită, eroii ni s-au urcat la cer. Nu îi urmează nimeni. Ne-au invadat idioțenia indestructibilă și propaganda ugandeză. Elitomania cleptocrată nu mai salvează România! În târgul ei de vite, se înalță până la ceruri coloana infinită a fraudei!