Victoria învinsă

La măreața aniversare comemorativă a și mai măreței noastre Revoluții din 1989, constatăm că o ducem cu mult, mult mai rău. Atunci, s-a murit pentru libertate. Acum, libertatea face ravagii. Ne-a nenorocit. Atunci, futurologul emanat gorbaciovist – Brucan ne liniștea avântul cu cei 20 de ani peste care… am văzut deja ce s-a întâmplat. Acum, vajnicii căutători în munții noștri de gunoaie cred cu tărie și cu burțile goale că nici peste 100 de ani nu ne vom mai reveni la o normalitate existențială. Reală.

Comunismul cu față oareșcum umană a căzut de tot prin rarefierea serviciilor sociale, atât de greu dobândite. Cu moralul și morala la pământ, cu educația analfabetizată bolognian, cu sănătatea de specialitate alungată peste granițe, cu economia aruncată-n rugină, cu pădurile defrișate și cernoziomul decopertat, cu apele frumos colorate de cianurile deversate în neștire, cu sărăcia lucie, producătoare de delăsare molipsitoare, cu o intelectualitate trădătoare, descreierată, autodistrugătoare, pervertită structural, cu o justiție orbită de independența băsesciană a javrei ordinare , cu o clasă politică coruptă și criminală (conf. M10), cu niște conducători impuși peste noapte din beznă, marionetizați, forcepsați tenebros, iresponsabili și înfoiați de neputințe, ne îndreptăm tot mai dezorientați spre făgăduitul nostru nicăieri. 

RECORDUL TURISTIC

Da, o fi fost o revoluție, una sperată, visată prin noaptea roșie ce nu se mai sfârșea. În urma programărilor ultimative, la nivel înalt sovieto-american, lagărul comunist începuse să crape. Mai rămăsese doar Ceaușescu, care rezista senil, deși se aștepta la ceva mai groaznic decât invadarea Cehoslovaciei din 1968. România lui, modernizată, urca pentru prima dată în fruntea topurilor turistice. Afluenţa intempestivă de vizitatori în prag de iarnă nu i-a îngrijorat nici pe milițieni, nici Controlul Trecerii Frontierei sau Evidenţa Străinilor. Departamentul Securităţii Statului a reacționat prea târziu. Așa i s-o fi ordonat. Peste 70.000 de turişti sovietici (în cea mai mare parte), dar și unguri, și iugoslavi, au trecut în coloane frontiera, dispersându-se printre localnici. Toți circulau cu „Lada”, mașini nou-nouțe. Parcau lângă hoteluri, dar nu le foloseau serviciile de cazare. Securitatea a anihilat totuși planurile „A” şi „B”, fără vâlvă, în Iași și Cluj. Doar Timișoara a explodat. Salvarea tembelă a Ceaușeștilor ar fi declanșat o confruntare și mai sângeroasă între Armată şi Securitate, degenerând  într-un război civil, înăbușit algoritmic numai prin ocupaţia revizioniştilor, puși pe dezmembrare teritorială! Ce ar fi urmat vedem din toate scenariile posibile, care încă se mai derulează letal în zonele din imediata noastră apropiere.

Dar cui îi mai pasă de tragedia regizată în Ucraina? Cine își mai amintește de Iugoslavia? Procurorii dorm peste grămezile de dosare ale revoluției noastre furate. Ba le deschid, ba le închid, ba le fac pierdute. Nici numărul morților nu s-a stabilit corect. Și atunci? Victoria revolută trebuia repede înfrântă. Securitatea și-a reintrat brutal în drepturi după crimele de la Târgu-Mureș. Mineriadele lui Iliescu și mâncătorii de lebede de la Viena ne-au readus în prezentul repetabil. Situațiile limită s-au tot înmulțit. Dezmembrarea teritorială ne amenință azi cu aceeași tărie. Depopularea țării s-a obținut însă cu mare succes. În curând, vom atinge recordul de 5 milioane de români disperați, care și-au părăsit țara. Cu pașaport turistic! 

VENEAU INVESTITORII, PROFITORII, PRĂDĂTORII!

Cui îi mai pasă de dispariția în anonimat a tuturor revoluționarilor cu patalama și subsidii? Puțini eroi, mulți impostori nemernici. Imediat ce Iliescu a adus minerii, opoziția s-a spulberat. Revoluționarii s-au pensionat ca și cum nici n-ar fi fost să fie. Și au venit investitorii, prădătorii. Au pustiit totul. Cine avea bani a urmărit doar înlăturarea concurenței. Fura combinatul, îl dezasambla, alegea ce-i bun și dispărea lăsând muncitorii pe drumuri. Cine nu avea bani se baza pe naivitatea întreprinzătorului român, zăpăcit, împins spre sapa de lemn. Pământul de sub paragina fostei fabrici tot valora ceva. Justiția anesteziată, incompetentă, depășită, i-a favorizat pe toți escrocii internaționali. DNA l-a băgat pe Năstase la închisoare pentru un „trofeu al calității” și pentru niște termopane! S-a trecut l-a tăierea pensiilor și salariilor numai ca blondele din Pleșcoi să-și cumpere genți de designer.

Regimul Băsescu a finalizat deceniul dezastrului, cu ajutorul fățiș al cerberilor europeni. Cea mai mare realizare a acestui monstru politic a fost austeritatea cangrenoasă, înscrisă într-un jaf epocal. Reformele monetare au jupuit Leul. Banditismul creditor ne-a lovit crunt cu arma datoriilor.  Guvernatorul BNR i-a favorizat întotdeauna pe străini, în admirația amărăștenilor uscați la soare. Băncile românești au dispărut. Atitudinea înstăpânirii bancare este și mai evidentă zilele acestea, când s-a dezlănțuit împotriva legii ce-l salvează de la eutanasiere pe datornic.  

NU MAI AVEM ACTE DE EROISM?

„Cotidianul.ro” demască o autoritate statală ce și-a preschimbat treptat menirea. De la asigurarea stabilității preţurilor, ea a devenit o închisoare a datornicilor: „Este vorba de ceea ce ne-am obişnuit să numim ‘Banca Naţională a României’, o entitate care, până nu demult, era unul dintre cele mai credibile branduri autohtone, dar care actualmente este nimic altceva decât o bancă-doică a băncilor care activează în România şi un apărător de ultimă instanţă al acestora, un pompier auto-asumat al tuturor incendiilor bancare reale sau imaginate, care apelează, atunci când nu mai are argumente, la butonul de panică denumit faliment bancar şi, atunci când simte că pierde lupta, la ‘opţiunea nucleară’ numită FMI. Cu toate că BNR este o instituţie care nu este prevăzută în Constituţie (este o realitate care ar putea să-i surprindă pe mulţi), şefimea BNR este conducătorul ‘de facto’ al României”. Mai citiți o dată! Chiar așa? Cine a îndrăznit să spună asta? Nimeni altul decât Gheorghe PIPEREA, asumându-și toate riscurile. Mai trăiește încă.

Din editorialul său exploziv „Despre goblini şi şefime beneristă”, mai aflăm și că: „Începând cu evenimentele declanşate de eliminarea la data de 15 ianuarie 2015 a cursului fix de 1,2 la 1 al francului elveţian faţă de euro, evenimente care au dus la disperare sute de mii de familii îndatorate în franci elveţieni, trecând prin panica declanşată în banking de procesele de tip class action pe care ANPC şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor începuseră să le câştige, panica ridicată la asemenea intensitate încât BNR nu s-a sfiit să organizeze seminarii de pregătire profesională cu judecătorii care erau chemaţi să dea soluţii în dosarele respective, continuând cu opoziţia dură şi în parte neaşteptată la noul Cod fiscal şi cu insistenţa de a se crea un supra-guvern cu puteri discreţionare şi anti-constituţionale denumit ‘Comitetul Naţional pentru Stabilitate Macropurdenţială’, un comitet umplut, de altfel, cu şefimea BNR, şi terminând cu enormul (şi inutilul) scandal declanşat în legătură cu recent adoptata Lege a dării în plată cu efect liberatoriu a imobilului ipotecat, BNR a fost tot ce putea fi într-un stat care şi-a uitat fundamentul democratic: legiuitor, justiţie şi formator de justiţie, guvern, lobby-ist, apărător de ultimă instanţă al unor bănci delincvente dovedite de justiţie, ziarist – propagandist, blogger, realizator de talk show-uri…”

Proiectul legii „Dai casa băncii și scapi de datorii” a fost scris de avocatul și profesorul de drept Gheorghe Piperea și a fost inițiat politic de deputatul PNL Daniel Zamfir. Aprobată în unanimitate covârșitoare de Senat, legea prevede, în principiu, că bănca creditoare nu va mai urmări veniturile unui debitor care îi cedează  imobilul cumpărat cu împrumutul  de la acea bancă și ipotecat ca atare. Consiliul Patronatelor Bancare ne amenință cu instigarea europeană pentru declanșarea unei proceduri dure de infringement. Pentru că: „Nu în ultimul rând, în forma sa actuală, legea promovează indisciplina contractuală, legitimând instabilitatea și imprevizibilitatea legislativă referitoare la mecanismele normale de piață, ceea ce este de natură a crea prejudicii serioase încrederii investitorilor și stabilității sistemului bancar din România”. 

SUB OBLĂDUIREA BN… Răului!

„După ani de zile în care băncile, aflate sub oblăduirea BNR, au crescut dobânzile când şi cum au vrut, au modificat / ascuns / crescut comisioanele abuzive fără a fi trase la răspundere, în care clienţii au suportat orice risc în timp ce băncile s-au bucurat de libertate deplină, a venit momentul în care parlamentarii, aleşi prin voinţa poporului, ca şi dumneavoastră, şi nu a băncilor, au votat aproape în unanimitate o lege care să stabilească echilibru în relaţia client – bancă. Observaţi că nu scriem «restabilească»! Şi asta din cauza faptului că niciodată clientul nu a fost tratat ca partener egal, acest drept fiindu-i refuzat din start. Băncile s-au folosit în relaţia cu clienţii de contracte standardizate, preformulate şi fără puterea de a fi negociate, de condiţii impuse în aceste contracte, de clauze abuzive (demonstrate în justiţie) şi au manifestat obtuzitate şi respingere atunci când s-a încercat, în mod repetat, negociere colectivă sau individuală, lucru ce poate fi dovedit cu documente…” – se spune într-o SCRISOARE DESCHISĂ A DEBITORILOR CĂTRE ŞEFUL STATULUI, bazată și pe suportul  Dnei Monique Goyens, de la Organizaţia Europeană a Consumatorilor, care a semnalat președinției că împrumutaţii români au unele dintre cele mai reduse venituri din Europa și se confruntă cu incorectitudinea serviciilor financiare, întâmpinând dificultăţi sporite în plata ratelor lunare. Nivelul dobânzilor a atins nivelul cel mai ridicat din EU, în absența unei protecţii a consumatorului nimerit în dificultate pecuniară. Contrar protestului bancar, extrem de agresiv, legea crează într-adevăr serioase prejudicii escrocheriei progresive și destabilizează un sistem bancar ultra-abuziv. 

PIPEREA ȘI ZAMFIR

„BNR are trei tipuri de argumente pe baza cărora propune președintelui României o decizie de retrimitere a Legii către Parlament și/sau de verificare a constituționalității acesteia. Sunt argumente de stabilitate financiară, juridice și de natură etică…” – susținea într-o conferinţă de presă viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu: „Suntem aici pentru că vrem o lege mai bună pentru cei care chiar au nevoie să fie ajutați. Este un efort comun în care, desigur, Parlamentul are un rol fundamental. Sunt, aș spune, optimist. Avem același scop, rămâne să trasăm drumul, pentru a fi siguri că nu punem sacii în căruța care este deja plină. BNR este implicată în această dezbatere în baza mandatului său instituțional”. De ce s-a ajuns până aici? Ce-a făcut mandatul său instituțional? Și mai rămâne de văzut dacă BNR propune, impune sau comandă președintelui să întoarcă această lege pe dos. Desigur, totul în favoarea păgubașului… spre a fi și mai păgubit.

Nici nu știm de ce mai e-n stare Isărescu, cel mai iubit dintre pământeni! Deocamdată, tace. Deci, le coace! Că nu degeaba comemorăm cu atâta emfază brează o revoluție furată din prima până-n ultima fază – răstimp în care ne-au lipsit eroii. Azi, avem doi: și Piperea, și Zamfir. Cum îi sprijinim? Suntem în stare să ieșim în stradă cu ei în frunte? Cât încă strada mai e cumva a noastră. Fără o susținere reală, masivă, eficientă, abuzul gulerelor albe se va revigora. Piperea și Zamfir au câștigat doar una din bătălii.

Suntem în plin război financiar. Isărescu aseamănă Biroul de Credit cu vechea închisoare a datornicilor: “Registrul Comerţului era extrem de sever, nu se putea înregistra oricine, în plus negustorul trebuia să nu fi trecut pe la «închisoarea datornicilor». Nu-ţi plăteai o datorie, acolo ajungeai, nu ca în prezent , o iei, o scalzi, o plimbi, duci banii prin alte ţări, prin paradisuri fiscale…” De cealaltă parte a frontului, Piperea vrea să mai strângă rândurile: „Să vedem cine mai protejează de acum încolo băncile de furia populaţiei supra-îndatorate”. 

CONDUCĂTORUL ‘DE FACTO’

Adoptată în Parlament, legea predării locuinței ca scăpare de restul datoriei așteaptă promulgarea din partea președintelui care… ori o trimite înapoi Parlamentului, spre reexaminare și mutilare, ori o va semna așa cum e. Nu degeaba a fost chemat urgent în țară FMI. Trebuie anihilată cu forța Legea dării în plată. Președintele tărăgănează în daună personală. Și ce tare aș vrea să se înșele toți cei ce cred cu tărie că Iohannis nu va semna promulgarea! Atunci, vom vedea cine-i „conducătorul ‘de facto’ al României”! Atenție, vin sfintele sărbători! Și, ca mai totdeauna, la adăpostul lor, se legiferează pe șest cele mai mari mizerii naționale, total antinaționale.