Ziua Națională și Noaptea ei adâncă

„Peste 2.600 de militari şi specialişti, cu 360 de mijloace tehnice, din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Poliţia Locală Bucureşti vor participa marţi, 1 Decembrie, începând cu ora 11.00, la Parada militară ce se va desfăşura cu ocazia Zilei Naţionale a României, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti…” – ne-a informat Ministerul Apărării prin COMUNICATUL NR. 245 (din) 27.11.2015.

S-a ales Piața Constituției pentru că încă nu s-au terminat lucrările de consolidare la Arcul de Triumf. Spre deosebire de anul trecut, armata și-a întărit participarea solemnă și cu cei din telecomunicații, și cu polițiștii  călare, dar și cu paznicii penitenciarelor, temnicerii. Avem o paradă militarizată după ce, timp de 11 luni, decidenții noștri supremi au subminat cât au putut strălucirea acestei mărețe zile a demnității românești.

Sărbătoarea țării are și o Zi Națională, dar și o Noapte Națională. Când Arcul de Triumf continuă să ni se deterioreze sub lucrarea restauratorilor aleși, este normal ca tot poporul să se adune de 1 Decembrie în Piața Constituției, cu fața la Parlamentul mut, surd și din ce în ce mai orb.

DEFILEAZĂ ȘI SURPLUSUL BUGETAR

„Avem un surplus bugetar, dar care nu trebuie să ne bucure. Ne-am uitat pe structura acestui surplus şi el provine dintr-o neexecutare a cheltuielilor de investiţii. Acest lucru arată o ineficienţă în zona investiţiilor, o capacitate instituţională ce trebuie îmbunătăţită. Aceasta este prioritatea mandatului meu…” – a spus Anca Dragu, noua ministră tehnocrată a Finanţelor: „Execuţia la 10 luni faţă de program a fost undeva la jumătate, dar analizăm în ce măsură noiembrie şi decembrie sunt luni de execuţie sau doar pentru decontarea unor investiţii deja efectuate în lunile precedente”. Conform Ministerului Finanţelor Publice, execuţia bugetului general, consolidat după primele zece luni ale lui 2015, s-a încheiat surprinzător cu un excedent de 9,04 miliarde lei, respectiv 1,28% din PIB. În aceeași perioadă din 2014, excedentul a fost doar de 1,9 miliarde lei, respectiv 0,29% din PIB.

Și totuși guvernul anterior a căzut, probabil că „…a fost o tentativă de lovitură de stat, care era programată pentru 1 Decembrie, dejucată de demisia lui Victor Ponta chiar după prima zi de proteste!” – susține Ion GHIȘE: „În Piaţă ar fi fost o mare adunare populară şi era de ajuns ca un grup să strige ‘Jos Ponta’! şi totul s-ar fi transformat în ‘Noua Revoluţie’! De-asta vă spun că ‘meseriaşii’ ştiu cum să procedeze”. Dar, cei arși de vii în Clubul Colectiv au devansat planul. Și senatorul ne reamintește: „Tot aşa am fost manipulaţi şi în decembrie 1989, cînd lumea ieşise în stradă tot din bună credinţă, iar cei de meserie au deturnat chiar sensul unei Revoluţii adevărate!” Excedentul actual nu-i bucură pe noii guvernanți, pentru că s-a acumulat în detrimentul investiţiilor, care au atins astfel doar jumătate din programarea inițială. Dar și pentru că s-a furat mai puțin. Lui Ponta, nu i se iartă nici achitarea datoriilor lui Băsescu. Să mai zică analiștii europeni că guvernul demisionat a fost cel mai performant prin UE în ultimii 3 ani! Iohannis își ajustează lozincăraia: lucrul bine făcut mai trebuie și desfăcut. Ponta nu a mai defilat cu realizările lui în vârf de băț.

PARADA MARILOR FANTOME

“În 1989, sectorul privat din România nu exista. Din 1990 au început să fie demarate mai multe programe, iar cea mai importantă prevedere a programelor din ultimii 25 de ani a fost privatizarea. În această perioadă, au fost privatizate 7.726 de companii, iar rata de succes este mai mică de 25%. Adică mai puţin de 25% din companiile privatizate mai sunt în viaţă. Efectul social al acestui fenomen este pierderea a două milioane de locuri de muncă…”, a calculat Cristina Chiriac, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Antreprenorilor, analizând impactul Codului Fiscal asupra IMM-urilor.

Privatizarea lui Brucan, impusă proaspătului premier Roman, a făcut ravagii catastrofale, înghițind BCR, Petrom, Romtelecom, Romcim, BRD, Sidex, Automobile Craiova, Automobile Dacia, Alro, Electrica Muntenia Sud, Distrigaz Sud, Distrigaz Nord, Electrica Moldova, Electrica Banat… S-a ales praful și de marele Combinat siderurgic de la Călăraşi. La Iaşi, s-au devalizat Nicolina, Fortus, Tepro, Terom. În Bârlad, s-au prăpădit Rulmenţi, FEPA ’74 și Confecţiile. Brașovul a pierdut lamentabil Uzina Hidromecanica și celebrul Tractorul. Aradul a rămas fără textilele UTA. La Târgovişte, au dispărut pe rând Romlux, UPET SA, SARO și Termocentrala de la Doiceşti. La Vaslui, combinatul de fire şi fibre sintetice Moldosin SA s-a destrămat iremediabil. Zalăul avea Fabrică de anvelope. Argeşul își mai amintește cu tot regretul de Aro, iar  bucureștenii, de colosalele Republica şi 23 August…       Și, tot așa, pot defila pe catafalc alte 6000 de foste mândrii ale unei alte economii naționale, maxidefunctă.

SUB ARCUL DE… TRIUMF AL SĂRĂCIRII

“Cu ce rămâne cetăţeanul? Repartiţia venitului naţional net, deci după ce eliminăm şi consumul de capital fix, adică amortizarea care nu intră în consumul intermediar, rămâne ceea ce se împarte între cei doi prieteni precum pisica şi câinele: munca şi capitalul. Cum se împarte ceea ce rămâne? Se face preponderent în favoarea capitalului limitându-se veniturile din muncă. În teorie, raportul trebuie să fie 60% – 65% pentru muncă şi 30% – 35% pentru capital. În ţările dezvoltate, capitalului îi revine 40%, iar muncii 60%. În România, situaţia este inversă: peste 60% la capital şi sub 40% la muncă în 2014, deşi în 2000 raportul era echilibrat – 50% – 50%, iar în 2008 a ajuns la 48% muncă – 52% capital..” – a declarat marţi (24 nov.a.c.) prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu. Prin urmare: „Costul crizei a fost transferat în mod neetic asupra salariaţilor, iar raportul s-a degradat pentru muncă la 40% şi capitalul a obţinut 60%. Această evoluţie a fost favorizată şi de legislaţia muncii complet contrară intereselor salariaţilor adoptată atunci…”

Evoluția a dus la niște profituri exorbitante pentru cei ce le-au scos repede din țară. Cine a investit 100 de unităţi și-a scos cheltuiala în 5 ani. În Franţa, i-ar fi trebuit mai mult de 16 ani. Pe unde se implementa acest Georgescu la transferarea costului crizei în mod atât de imoral asupra salariaţilor? În Guvernul Văcăroiu, era ministrul finanțelor (19 nov.1992 – 11 dec.1996). Mereu cocoțat în vârful ierarhiei, Ponta și l-a făcut în 2012 Vice Prim-Ministru / Ministrul Finanțelor Publice. Iar Senatul Academiei de Studii Economice Bucureşti tocmai i-a înmânat diploma ‘Virgil Madgearu’ cu medalie de aur.

EFECTUL LIBERATORIU

Camera Deputaţilor  a adoptat  Legea dării în plată cu efect liberatoriu a imobilului ipotecat. Debitorul ce deține unul sau mai multe imobile, expuse unei executări silite, poate transfera către creditor dreptul de proprietate asupra imobilului/imobilelor pentru ştergerea restului din datoria sa. Procedura se derulează simplu, la notar. Instanţele intervin numai în cazul contestaţiilor asupra procedurii, apărând dreptul debitorului la eliberarea din datorie până la descurajarea creditorului de a respinge oferta dării în plată cu efect liberatoriu (jur. puterea de eliberare dintr-o datorie). Legea consideră că Darea în plată este echitabilă și pentru creditorul care a acordat creditul, acceptând că imobilul adus ca garanție acoperă valoarea aprobată.

„Nu este o victorie împotriva băncilor, ci o victorie împotriva companiei profiturilor private şi a pierderilor socializate, condusă de Isărescu et co., ‘echipa’ celor care au cultivat şi apoi au apărat iresponsabilitatea băncilor delincvente şi câştigurile lor ilegitime obţinute prin asuprirea şi capturarea vieţii acestor sute de mii de rumâni. Lobby-ul bancar, puternic susţinut de şefimea BNR, a ieşit, ca de obicei, la atac. Dacă pe lobby-işti nu prea îi poţi acuza că vor şi ei o pâine (că asta fac ei), mai puţin acceptabilă este poziţia BNR, instituţie a Statului român care, ca un bun şi nelipsit avocat din oficiu, se ocupă, pe banii noştri, şi de data asta, cu apărarea băncilor delincvente şi ireponsabile care se tem de această lege…” – a detaliat avocatul și profesorul de drept Gheorghe Piperea, autorul respectivului proiect de lege, pe Cotidianul.ro („Despre echilibru, responsabilitate şi panici artificial induse”):

„După executarea silită a casei de locuit, cu transformarea debitorului şi a familiei sale în homeless-i, onorabila bancă îşi vinde debitorul unor colectori de creanţă cu sume absolut ridicole, care ajung uneori să fie chiar şi 2% din valoarea nominală a creanţei. O casă cumpărată pe credit acum 7 ani cu 50 de mii de euro, pentru care debitorul a plătit ca avans 12.500 de euro (25% din preț) şi încă 20.000 de euro cu titlu de dobânzi, comisioane şi (un pic de) rate, este executată silit pentru 10 mii de euro, rămânând un rest de achitat de 40.000 de euro, ca şi când debitorul nu ar fi plătit nimic pe acea casă. E simplu de înţeles de ce se ajunge la asta – după ce debitorul are primul incident de plată (una sau mai multe rate care nu se pot plăti integral), încep să curgă penalităţi, la infinit, aşa că oricât ar plăti debitorul, tot nu ajunge să fie la zi cu plăţile pentru a nu mai curge penalităţi, şi se întâmplă asta ca într-un coşmar în care alergi cu sufletul la gură dupa autobuz şi nu ajungi să te urci în el înainte de a fi plecat din staţie. Unii o iau de la capăt, încercând să prindă din mers autobuzul. Alţii clachează, punându-şi capăt zilelor. Cu un imens şi incredibil cinism, restul de creanţă de 40 de mii e euro, care produce în continuare penalităţi, este vândut unui colector de creanţe cu 800 de euro. Pentru colectorul de creanţe, chiar şi o recuperare de 30% din această creanţă pe care banca i-o face cadou este un profit imens: de la 800 de euro (la care s-ar putea adăuga costuri legale proprii de 5-6 euro), la 12.000 de euro, rata profitului este de 1500%. Iată pentru cine îşi pune în joc credibilitatea şefimea BNR”.

În cazul executării silite, banca tot îi lua casa celui ce nu mai putea să plătească, dar îl obliga să-și mai achite și toate restanţele umflate. De acum, se recunoaște că nu numai clientul este vinovat de supraîndatorarea sa, ci și bancherul profitor, că i-a oferit acestuia prea uşor împrumutarea. Cam banditește, adică, sub ochii BNR, care tolerează comportamentul ilegal. Dacă-i delincvenţă, trebuie să fie și retragere a autorizaţiei de funcţionare.

Gh. Pipera conchide prevăzător: „Legea dării în plată este pentru a determina această responsabilizare a băncilor şi nu pentru a determina pierderi sistemului bancar”.

„ROMÂNI DIN PATRU UNGHIURI, ACUM ORI NICIODATĂ / UNIŢI-VĂ ÎN CUGET, UNIŢI-VĂ-N SIMŢIRI! / STRIGAŢI ÎN LUMEA LARGĂ CĂ DUNĂREA-I FURATĂ / PRIN INTRIGĂ ŞI SILĂ, VICLENE UNELTIRI!”

Cât de națională mai este Banca noastră Națională? Și cât de românească ar mai fi ea? Ca o salvare diurnă, pentru toți românii, de 1 Decembrie, șubrezitul Arc de Triumf ne ține loc de casă. Cel mai mare beneficiu al unei zile naționale este convertirea ei în disponibilitate odihnitoare. Și relaxantă.

Uitarea, nepăsarea, sictirul calcă peste ruina monumentelor ce ne-au jalonat istoria. După 11 luni de mărețe înfăptuiri sperate, visate, nu și realizate, trecerea la hibernarea generalizată se face în sunetul trompetei. Stingerea! Moș Crăciun oricum vine cu sacul spart. Defilarea militarizată nu acoperă prin fast șirul de înfrângeri ale glorioasei noastre armate.

Să nu-l uităm nici pe președinte, gâfâind în flanc executiv, alături de „guvernul meu”. Nici de data asta n-a prea nimerit-o-n „lucrul lui bine făcut” – „Că premierul i-a fost dat în plic domnului Iohannis de la Bruxelles, în persoana consilierului preşedintelui Comisiei”, ne mai spune Ghișe! Executivul său arată mai degrabă ca o înjghebare așa-zis tehnocratizată, pe o osatură dictată, fragil articulată și băsescian recuperată.

La anul, cu siguranță, grație netrebnicilor noștri conducători, vom sărbători, simultan, cu inimile înghețate, și Ziua Națională a Chiriașilor din propriile lor domicilii. Azi, ne dăm casa și scăpăm de datorii. Mai rău va fi când ne vom da și ceea ce a mai rămas din biata noastră țară! Dar vom scăpa de greaua moștenire… patriotică, în sunetul fanfarei. Iar și iar defilează serviciile secrete, temnicerii și telecomunicațiile speciale, care ne ascultă toate gândurile.

Ni se răsucesc în morminte Soldații Necunoscuți.                                                                                                     Și ninge peste Reîntregirea Neamului cu fulgi de plumb, din înaltul însângerat al încă neconsolidatului nostru Arc de Triumf.