Ce sublim dezastru!

Cum soarta noastră fuse crudă de fiece dată, iar ne aflăm între ciocan și nicovală. Nimerită între Ukraina și Grecia, România nu pricepe mai nimic și învață cam tot pe-atât din realitatea vecină. De la genocidul foametei, ordonat de Stalin, ucrainenii n-au mai trecut printr-o asemenea relaxare a morbidității. Asta în vreme ce grecii au atins performanța consemnată de raportul FMI: au acumulat o datorie atât de mare, încât nici nu mai poate fi plătită. De unde? În 5 ani și jumătate, mirabila austeritate a tot tăiat din salariile şi pensiile elene, accelerând creșterea datoriei, de la 100 de miliarde, la 320 miliarde euro. Un maraton performant al falimentului triumfător!

SE SCHIMBĂ FAȚA LUMII!? S-A ȘI SCHIMBAT!

Nebărbierit, în cârje, convalescent, Ponta arăta asemenea țării al cărei premier încă mai este. Nu-s deloc întâmplătoare aceste asemănări accidental-chirurgicale. Băsescu a avut o operație la coloana vertebrală, iar Udrea a refuzat în arest controlul ginecologic. Pentru ca populația să nu mai știe din ce cauze i se tot micșorează numărul statistic, s-au desființat chiar și spitalele. Morga a rămas, prosperează. Ca să nu ajungem în situația limită a Ukrainei, am lăsat Transnistria sub șenilele Armatei XIV și am depopulat Basarabia de românii cei mai buni de muncă. Nimeni nu a pus luna aceasta pe steag un semn de doliu național pentru că, acum 18 ani, în 7 iulie 1997, cu numai 65 de voturi „pentru” (50 contra, 3 abţineri) Senatul României a ratificat amnezic „Tratatul cu Ucraina”. Un alt act de înaltă trădare în serie! Republicii Ucraina, cea apărută în 1991, i se recunoaște actualele granițe ce înghit Cetatea Albă şi Hotinul lui Ștefan cel Mare,Ţinutul Herţa și Cernăuţii. Preşedintele Senatului era Petre Roman. Ministrul de Externe era Adrian Severin. Preşedintele României semna: Emil Constantinescu. Aprobarea lor, executată la ordinul lui Brucan&Co. și trecută prin parlamentul absenților, dă drept succesoral Ucrainei asupra teritoriilor istorice româneşti, ocupate însă prin forţă de URSS. Decidenții și-au mințit atunci poporul că aderarea la NATO depindea de acest accept, inadmisibil altminteri. Iresponsabilitatea lor criminală n-a mai ținut cont de așezarea noastră strategică. Aderarea la NATO ne era maximalizată geopolitic.

La Davos, spre sfârşitul lui ianuarie 1997, în cadrul reuniunii privind externele, Emil Constantinescu a dispus cedarea de jure către Ucraina „fără să aibă niciun mandat în acest sens, fără să consulte Parlamentul sau poporul român, fără să-şi pună problema că un asemenea sacrificiu priveşte întregul neam românesc”. Ex-Emil&Co. n-a avut viziune istorică nici pentru următoarele 2 decenii. “O lege specială va reglementa particularități ale autonomiei locale” în raioanele separatiștilor, Donețk și Luhansk. Statutul special al Donbasului trebuie să fie constituțional, așa că parlamentarii l-au votat. Poroșenko le-a prezentat amendamentele la 15 iulie, sub presiunea liderilor vestici de acordare a auto-guvernării, conform acordului din februarie de la Minsk.

ZORBAS SYRTAKI

În cadrul Simpozionului dedicat Aniversării a 10 ani de la lansarea leului greu, guvernatorul BNR ne-a explicat că deflația înseamnă scăderea prețurilor ce descurajează consumul, fiindcă orice cosumator stă în așteptarea ieftinirilor. În treacăt, să-i vedem și pe chinezi, loviți de bule peste bule. Producția lor masivă din siderurgie și lipsa cererii au prăbușit prețurile. Tona de oțel e mai ieftină decât cea de varză! Revenim: „Iar indicele anual, care în prezent este la 1 și ceva la sută, probabil se va duce la minus unu și ceva la sută. Noi am mizat pe faptul că nu îi va intra în cap populației că asta înseamnă deflație…”,a mai precizat Isărescu. Lăsând la o parte fleacul că nimeni nu-i mai înțelege limbajul ultraspecializat, mutant, alambicat semantic, să reținem miza Dlui Academician „pe faptul de ce-i intră în cap populației”. Cui? Populației! Ce-i intră, dom’le-n cap? Care-i politica monetară în contextul crizei francului elvețian? Cine i-a speriat pe cei cu credite în euro? Ratele creditelor în această monedă, luate între 2007 / 2008, au crescut până acum cu peste 30%. I-a băgat careva la momentul potrivit în cap populației discernământul asupra unui împrumut? Terorismul financiar manevrează îndatorarea înrobitoare. Practic, la nivelul țării, se ajunge la PRIVATIZARE – ca eufemism politic! Prima lege implementată de premierul Roman a fost cea a privatizării. Nici nu știa ce-i! I-a pus-o în mână Brucan, pe coridorul guvernului. Petrică exulta la cererea istorico/isterică a croitoreselor de la Apaca: „Nu vrem Kent și nici valută / Vrem ca Roman să ne f…” Și Roman le-a f… de le-au sărit capacele! Apacele!

CU CÂT SE MAI CUMPĂRĂ BANUL?

Băncile foarte generoase creditează. Guvernele cheltuiesc și se trezesc falimentate. Dar care este diferența, în capul populației, dintre credit și bani? Creditul se inventează. Banii reali se fac. Împrumutatul nu primește bani. Nu i se dau, ci i se iau! Câți bani adevărați a primit România? Ca să știm cât ar trebui să dăm înapoi! Dobânda e singura valoare reală ce o primesc toți creditorii. Băncile nu își împrumută activele lor. Fictivitatea se formează pe un ban multiplicat de 41 de ori. Creditul răsare din acest mecanism diabolic al multiplicărilor uzuale. Primim bani electronici și returnăm echivalentul muncii noastre efective. Nimeni nu-i bagă toate acestea populației în cap. Ce ar face ea dacă ar afla că împingerea deliberată în datorie atinge infracționalul? Ajutorul miraculos e o capcană. Marea criză financiară s-a artizanat prin împrumutarea oricui, oricum! Ipotecile s-au împachetat și s-au vândut altor entități. Pierderile au căpătat un oareșce randament, prin cumpărarea dolarului chiar și pe un penny, în condiții de haos. Băncile golite au obținut refinanțarea pe spatele cetățeanului. Guvernul imbecilizat l-a salvat pe bancherul genial, care a acaparat controlul națiunii îndatorate. Grecia a aderat la Comunitatea Europeană în 1981, dar nu s-a privatizat prostește ca statele central şi est-europene, aderate în anii 2000. Marile companii au rămas în administrarea guvernamentală, ca surse de finanțare a clientelei sale, ca resorturi de atragere a puterii politice. România a privatizat în avalanșă BCR, BRD, Romtelecom, Petrom, Sidex, Automobile Dacia, Automile Craiova, Alro şi aproape întreaga industrie neferoasă, Rompetrol, Enel, Petromidia, RAFO, Romcim…

“Sunt multe alte țări cu datorii mari, Italia, Spania, Portugalia, Franța. Dacă ar reuși experimentul Tsipras din Grecia, toate celelalte țări ar putea spune cu ușurință: nici noi nu mai dăm banii înapoi, că poporul meu nu vrea să-i dau. Păi așa ceva nu poate funcționa într-un sistem de drept internațional și într-un sistem economic în care banii pe care îi iei cu împrumut niciodată nu sunt banii cuiva anume, sunt banii popoarelor”, ne-a explicat colonial, semidoct, Băsescu. El ar fi zburat imediat în cârca lui Boc, dacă nu accepta austeritatea impusă. I-ar fi ieșit imediat flota pe nas și ar mai fi avut acum încă 10 ani ca să mai iasă din pușcărie! Era nevoie de această austeritate ca Eurozeus să patenteze precedentul european. Grecia nu mai are nici o șansă. Există precedent!

BLITZKRIEG: Și grecii au fost zdrobiți. Din sistemul lor bancar s-au ales țăndările. Economiile dezvoltate acceptă astfel de războaie, pe frontul distribuirii și gestionării financiare. Mandatul electoratului elen s-a anulat. A fost aruncat la gunoi. Reprezentanţii troicii, conduși de germanul Horst Reichenbach, revin la Atena pentru supervizarea domeniilor esențiale, la câteva luni după ce au fugit, din cauza alegerii lui Tsipras. Guvernul SYRIZA acceptă în sfârșit măsurile represive, sub sinistrul control străin: se reduc drastic salariile și pensiile, se privatizează facilitățile publice, printre care porturile și aeroporturile, compania feroviară Trainose, rețeaua de distribuție electrică, serviciile de alimentare cu apă din Atena și Salonic, depozitul de gaze de la Kavala, loteria națională, crește taxa pe valoarea adăugată de 23 %… În locul justiției sociale, s-a reîntronat putreziciunea sistemică, alimentată din furtul veniturilor fiscale. Și-n 25 ianuarie, și-n 5 iulie, grecii au votat pentru dreptate și pentru suveranitate. Le-au pierdut pe amândouă. Cine le-o fi băgat în cap că vor învinge? Nu știau cu ce meduze se vor bate?

Guvernul român tocmai a aprobat proiectul de lege care prevede şi confiscarea banilor din depozitele negarantate, desigur, pentru salvarea băncilor cu probleme în dauna depunătorului. De anul viitor,Legea bail-in-ului se va aplica şi la noi. Eram întârziați cu un an, ignorând prevederile pentru redresarea și rezoluţia instituţiilor bancare, iar Comisia Europeană începuse deja procedura de infringement împotriva ţării noastre. Pe patriotul Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din cadrul Băncii Naţionale, îl intrigă populismele: “Mă surprinde modul «original» în care sunt transpuse prevederile europene în legislaţia noastră. Este vorba despre un populism naţional care nu face decât rău, creând animozităţi între bănci şi clienţi, şi deteriorând imaginea ţării noastre pe plan extern”. El recunoaște că: „Există foarte multe discuţii legate de constituţionalitatea acestei măsuri impuse de UE care se numeşte bail-in. În opinia mea, comentariile de acest gen ar trebui depăşite, întrucât atunci când am acceptat să intrăm în UE am acceptat şi că orice directivă europeană va fi transpusă în legislaţia naţională”.La dracu’cu constituționalitatea!

”LOVITURA DE STAT FINANCIARĂ”

Ce infracțiune produci dacă întrebi public: care e cel mai prost conducător? Care e cel mai puturos, sau mai ticălos, sau cel mai idiot? Întrebările sunt cu mult mai importante. Pentru că, oricum, noi ne iubim conducătorii cu aceeași pasiune și după ce le-am zburat creierii, lângă closetul din Târgoviște. Azi, vedem că n-au fost mai răi ca ăștia, cei de azi. Eu votez cu două mâini pentru menținerea acelei ținte în capul democrației, rememorând dureros cei 25 de ani trecuți de la Marea Execuție din 25 Decembrie.  Deși capetele de acuzare rămân aceleași, nu s-au mai găsit destui „alineați” mintal să se dedea unui complet revoluționar cu sentința-n buzunar. “Cred că e important să încercăm deja să tragem niște învățăminte din ultima criză, cea cu Grecia, și să constatăm că pentru o uniune funcțională este evident vitală solidaritatea, dar și componenta de prevenție trebuie să joace un rol din ce în ce mai important. România dorește să devină membră a zonei euro, cum de fapt cu toți din UE, cu o excepție, ne-am angajat să devenim membri ai zonei euro atunci când condițiile sunt îndeplinite”, își sonda recent Iohannis permeabilitățile, în cadrul vizitei sale oficiale de la Madrid. Ar fi trebuit să cam aibă lecția făcută. Asemenea fostului ministru al Finanțelor, Yanis Varoufakis: “Acordul cu creditorii este o predare a Greciei, care devine un vasal al Eurogrupului. Este o umilire totală a Greciei, o anulare completă a suvernității naționale”. Fidel aliat al premierului de extremă-stanga Alexis Tsipras, Varoufakis a demisionat imediat după referendumul pe tema măsurilor propuse de creditori, fiindcă n-ar fi fost dorit la reuniunile internationale. “Acordul este comparabil cu lovitura de stat a coloneilor, produsă în Grecia în anul 1967. Summitul liderilor zonei euro este un fel de lovitură de stat; diferența majoră e că în 1967 n-au fost afectate proprietățile publice, pe când acum s-a cerut vânzarea tuturor proprietăților publice…”, a mai spus Varoufakis pentru La Repubblica. Tsipras o ține pe-a lui: “Acordul este dificil, dar am evitat continuarea retragerilor activelor în străinatate. Am evitat un plan de strangulare financiară și de prăbușire a sistemului bancar. În această bătalie dură, am reușit să obținem restructurarea datoriilor”. Dar Grecia nu mai prezintă interes. A și capitulat. S-a dus. Urmează China.

DECI: Prinsă între o Ukraină în flăcări criminale și o Grecie înfrântă în războiul cămătăresc, România încă nu învață nimic. Degeaba are un președinte de meserie profesor! Populația ei rămâne un ansamblu de indivizi supuși oricărui studiu statistic. Ferit-a Sfântul să-i mai bage cineva-n cap tot adevărul salvator! N-ar mai spune ca Alexis Zorbas: Ce catastrofă grozavă!